LICURICIUL SI-A FACUT DATORIA
Ma gandesc la cel mic. Licuriciul cel mare lumineaza prea puternic pentru mine si nu vreau sa- mi ard din nou aripioarele de fluturas al vietii.
Dar nici Micul Licurici nu vrea sa se lase mai prejos. A zburat printre BEC-uri si i-a iesit pasienta. Acuma da vesel din coada ca a reusit sa mai fenteze odata natiunea.
Insa este ilogic sa crezi ca partidul sau – si zic “al sau” pentru ca il trage pe fata dupa sine, calcand cu noroiul pe botfori bunul-simt al echidistantei – poate fi atat de mare si puternic incat sa ocupe un loc pentru care mai ai nevoie sa joci si cu inteligenta, nu numai din instinct si cu bani multi pentru mituirea arbitrilor.
Ca rezultatul era de asteptat se datoreaza si perelor malaiete din celelalte formatiuni politice, cu coditele mintii uzate si cazute din pom la prima adiere mai teapana a unui vant uscat ca minciuna.
Nu ca licuriciul nostru ar fi mai vajnic, dar el s-a oferit multimii ca para din sticla cu rachiu, iar in bocii sai a pompat cu nemiluita silicon. Ar fi absurd sa credem ca acest partid este atat de puternic si are atata de mare rezonanta la masa de alegatori incat sa merite, pe cale naturala, primul loc. Eu cel putin ma feresc instinctiv de mutre gen Berceanu, Boc, madam Udrea – ce coincidenta de prenume si sufleteasca dotare cu scorpia din Carpati ! – Scripcaru pe plan local, si inca unii de care nu-mi amintesc la repezeala. La fel cum si ocupantii din remorca imi repugna. N-as vrea sa fiu trezit, la miezul noptii, nici de mutra lui Stolojan, nici de cea a lui Stoica. [ Uite ca ambele nume incep cu S de la sasaitul sarpelui !]? Si-mi pun ingrijoratoarea intrebare daca romanul a fost parasit de orice urma a instinctului de conservare, acceptand, cu gura pana la urechi, circ de doi bani si fara paine la intrare.
Dar iata ca licuriciul si-a facut datoria si a plecat la castelele din Spania, lasand natiunea sa se poarte ca pe vreme de razboi, cand nu stii daca mai apuci ziua de maine.
Insa si licuricii mai mor cateodata, nu-i asa?
Dan Bota?
