Libertatea de exprimare în România: garantată, dar cu asterisc!
Da, Articolul 30 din Constituție spune clar:
„Libertatea de exprimare este inviolabilă. Cenzura de orice fel este interzisă.”
Numai că… între teorie și practică s-a instalat un spațiu mare cât un minister.
Pentru că atunci când expresia liberă devine incomodă pentru putere, guvernanții scot din sertar „legile de protecție” care nu mai apără cetățeanul, ci sensibilitățile politice.
🧱 1. Cum se ajunge la cenzură „legală”
Statul nu spune direct „nu aveți voie să vorbiți”.
Spune: „nu aveți voie să incitați la ură, violență sau discriminare”.
Corect, în principiu. Dar apoi interpretează orice opinie critică ca fiind una „instigatoare”.
Astfel, libertatea devine condiționată de interpretarea autorității.
Iar când tema e delicată cum e cea legată de războiul din Gaza statul preferă tăcerea politică și controlul discursului public.
Pe românește:
Nu e voie să taci față de injustiție, dar e voie să taci „instituțional”, dacă tăcerea convine partenerilor externi.
🕊️ 2. Subiectul Gaza compasiune selectivă
Mulți români observă că e o compasiune „cu dublu standard”:
– Solidaritate publică imediată cu un singur popor;
– Tăcere aproape totală când e vorba de civili uciși în Gaza.
Asta nu vine din lipsă de inimă, ci din frica instituțională de a deranja alianțele externe.
România a preferat să joace cartea „loialității geopolitice” în locul celei morale.
Iar cine încearcă să discute public crimele, bombardamentele, victimele nevinovate riscă să fie etichetat rapid: „antisemit”, „extremist”, „pro-Hamas”.
În esență, nu se mai judecă ideile, ci eticheta.
Și exact acolo se termină libertatea de exprimare: în momentul în care adevărul devine un risc diplomatic.
🧠 3. Cenzura modernă: nu interzice, doar ignoră
Guvernul român n-a interzis formal discuția despre Gaza doar a învățat să o facă invizibilă.
Presa e cumpărată prin „contracte de informare publică”.
Televiziunile mari evită subiectul „ca să nu încalce ghidurile editoriale”.
Și rețelele sociale completează tabloul, ascunzând sau limitând automat postările „sensibile”.
E o cenzură fără gardieni: toată lumea se conformează de bunăvoie, de frică să nu-și piardă finanțarea, jobul sau pagina.
🎭 4. Libertate cu mască europeană
România se laudă cu democrația, dar practică autocenzura geopolitică.
Poți critica guvernul, dar nu alianțele.
Poți vorbi despre libertate, dar nu despre selectivitatea ei.
E libertatea de a te exprima „în parametrii euro-atlantici”.
Cum spunea un diplomat într-o ședință off the record:
„Da, aveți libertate de exprimare. Doar folosiți-o cu responsabilitate.”
Traducere: „Responsabil” înseamnă: să nu ne pui în dificultate.”
Așa că da, avem libertate de exprimare.
Doar că e libertate cu program: de luni până vineri, între 9:00 și 17:00, pe teme aprobate de partenerii strategici.
Restul? „Conținut neadecvat.”
Autor: Șirin Valentina Șirin
Sursa: facebookc.com
