Legumicola
Este drept ca in acest an legumele si fructele se vand la preturi mari fata de veniturile majoritatii populatiei. Insa aceste preturi corespund investitiilor facute de producatori pentru a le obtine in conditiile acestei veri secetoase. Cine nu a investit si nu a cheltuit nici nu are ce vinde si acuma face marunt din buze si mai strange cureaua. Lumea, sau o mare parte din ea, injura vazand cat costa rosiile sau castravetii. Dar cand cumpara paine, carne, lactate, ulei, zahar, mezeluri si alte asemenea – alimente care mai tot timpul se scumpesc cu cativa bani, asa, ca sa nu bata prea tare la ochi ?– nimeni nu mai comenteaza sau o face numai intr-o doara, ca o simpla constatare. Iar povestea cu bisnitarii care cumpara si revand e un basm care nu mai adoarme nici copiii. Caci acesti asa-zisi bisnitari nu pot pretinde preturi mai mari decat cele ale pietii, altfel raman cu marfa care este, in acest anotimp, foarte perisabila.
Dar statul, prin ministerul de resort, de ce sa nu se dea si el rotund facandu-se ca vrea sa ajute populatia ?Cica pentru eradicarea bisnitarilor ar fi de infiintat niste centre de colectare a legumelor si fructelor, centre care apoi sa le redistribuie. Si in cazul acesta bisnita o va face numai statul, oamenii agreati de el si pusi sa conduca aceste centre vor stabili ei preturile pentru o piata fara concurenta. Iar taranul va fi tot mai mult ingradit in a-si castiga existenta, ajutorul promis lui fiind un simulacru. Si va produce cam cat ii trebuie lui. In acest timp orasanul cu venituri mai modeste se va reprofila pe ghinda si jir.
Dan Bota
