Legenda Ghiocelului…
✍️POVESTE CU TÂLC!💥A fost odată o RAZĂ de SOARE şi aceasta era chiar fata cea mai mică și răsfățată a astrului luminos. Și tocmai pentru că era cea mai mică și mai răsfățată, tatăl ei o lăsa să zburde pe unde îi dorea inima.
Și iată că, într-o bună zi, RAZA de SOARE a hotărât să se plimbe într-o grădină.
*Acolo era Grădina Paradisului, iar flori care mai de care mai colorate și mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!
„Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr?” a gândit raza de soare. Și, repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare și s-a înălțat din nou în văzduh.
*Toate florile din grădină au privit mirate către cer și au început să murmure:
„Ați văzut-o? Ce frumoasă era? Ce rochie frumoasă? Oare ce floare o fi ales prințesa?”
„Cu siguranță a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat și roșu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.”
„Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.”
„Nici vorbă de așa ceva! Le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre frații mei. Nu vedeți ce frumoși și parfumați suntem?”
*Până și o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susținut că RAZA de SOARE culesese o violetă, și nu altceva.
*Numai într-un colț cineva plângea.
Era un ghiocel mic și firav, a cărui codiță fusese ruptă de trena rochiei de aur a prințesei.
Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit și i-a părut tare rău.
Și a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codița cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.
*Dar nu a fost numai atât. Prințesa-Rază de SOARE a venit lângă ghiocel și i-a spus așa:
„Floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorință vrei să-ți îndeplinesc pentru a-mi repara greșeala?”
„Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-și frumosul căpșor în jos.”
„Nu vrei frumusețea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei?” a insistat raza de soare.
*Bine, a încuviințat ghiocelul.
„Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simțit să-i facă pe oameni să se bucure și să știe că a venit primăvara!”
*RAZA de SOARE l-a sărutat pe ghiocel și vraja a fost făcută.
Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.
*De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbește dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, și toată lumea știe că iarna este pe sfârșite.💥
Sursa: Legendele Românilor!
