LECȚIA AMARĂ A UNEI STRÂNGERI DE MÂNĂ
Donald Trump n-a spus nimic nou. Doar că, de data asta, a spus-o zâmbind.
„Nu plecăm din Europa. Doar plecăm de la voi.”
Cei care cred că totul e „o ajustare tehnică”, dorm pe perna geopolitică.
Nu e o mutare de hărți, ci o mutare de încredere.
Trump nu retrage soldații din Europa, ci doar îi repoziționează, acolo unde profitul e mai mare și dependența e mai clară.
România, cu discursul ei obedient și cu strategii care confundă fidelitatea cu servilismul, devine acel pion pe care nimeni nu-l anunță când este scos din joc.
Polonia câștigă, pentru că și-a asumat rolul pragmatic: plătește, negociază, impune condiții.
România pierde, pentru că stăpânul a fost mereu mai important, decât partenerul.
Trump știe exact ce face: a schimbat un protector umil, cu un aliat dur.
A preferat forța la pupitrul din Varșovia, în locul aplauzelor de la București.
Și, da, e o decizie care ne doare, nu pentru că pleacă americanii, ci pentru că rămân… pe la alții, aduși de la noi.
Adevăratul semnal însă a venit nu la conferința de presă, ci la ușa Casei Albe, unde Viktor Orban a fost primit ca un favorit. „A great lider”, a zis Trump jurnaliștilor.
Ungaria, țara care s-a împotrivit sancțiunilor, care a alimentat propaganda rusă și a sfidat Bruxelles-ul, iese brusc „reabilitată” în fața Washingtonului.
Nu pentru că e morală. Ci pentru că e utilă.
România, în schimb, e „bună”.
Și în diplomație, când ți se spune că ești „bun”, înseamnă că ești un decor prost.
Trump n-a uitat să spună că „românii sunt oameni grozavi”.
Da, un popor simpatic, nu un partener strategic.
E complimentul perfect, care sună frumos și nu valorează nimic.
Iar vizita lui Orban e antidiplomația perfectă:
Bucureștiul tace disciplinat, iar Budapesta joacă.
România se teme să deranjeze, Ungaria negociază.
Noi cerem confirmări, Orban primește favoruri.
Ce loc la masă? România, din păcate, rămâne la ușă, așteptând invitația.
În politica marilor puteri, obediența nu se răsplătește, se înlocuiește.
* * *
Noi postăm câtă zacuscă facem și ce frumoasă este toamna. Iar ministrul Apărării, cu 12 clase și fără să fi făcut o oră de armată, ne arată cum își ține echilibrul pe trotinetă, la concurență cu șefa diplomației care nici cu busola nu reușește să găsească vestul.
„O, țară tristă, plină de humor” (George Bacovia)…
Autor: Dana Macsim
Sursa: facebook.com
