Lacrimi de cerneala la moartea Gazetei

Lacrimi de cerneala la moartea Gazetei

0 183

Cel mai vechi ziar din Transilvania nu mai vede lumina tiparului! Numarul de astazi al Gazetei de Transilvania este ultimul dintr-o serie care, impreuna cu alte doua precedente, s-a intins pe o perioada de 171 de ani. Daca n-ar fi tragic de-a dreptul, decesul de hartie al primului ziar al provinciei istorice ar fi lejer comic. Anuntul mortuar facut de directorul si actionarul principal Eduard Huidan a avut toate ingredientele unei farse grotesti. „Asa a hotarat consiliul de administratie” – declama ieri Huidan, referindu-se cu pluralul de modestie la sine insusi, care detine peste 90% din actiunile publicatiei, dar si marca innobilata de 171 de ani de istorie gazetareasca in inima tarii. Din care se cuvin scazuti anii dictaturii instalate in 1944, cand Gazeta apuca pe un…Drum Nou, de fapt o fundatura comunista.
Lista lunga si ilustra a figurilor care s-au perindat prin caseta tehnica a Gazetei din 1838, cand a fost fondata de catre George Baritiu, face ca nimeni sa nu fie destul de vrednic sa se situeze in descendenta lor. Timotei Cipariu, Andrei Muresanu, Ion Heliade Radulescu, Costache Negruzzi – au fost doar cateva din personalitatile care si-au pus semnatura sub articolele publicate de Gazeta de Transilvania de-a lungul vremii.
„Tabloidizarea si manelizarea presei romanesti” sunt motivule invocate, alaturi de criza economica, de catre Huidan pentru decesul gazetei la care lucra din 1972. Ca a legat moartea ziarului de data angajarii sale in presa – 26 iunie – este o aroganta nu tocmai nelalocul ei in CV-ul lui Huidan, burdusit de titluri si functii in organisme de presa nationale si de peste hotare. Nu doar cei care au lucrat acolo au sesizat discrepanta inestetica dintre statura mediatica internationala a lui Huidan, voiajor permanent la reuniuni, dezbateri, consfatuiri si intalniri de lucru cu ziaristii straini, si imaginea prafuita si lejer anacronica a gazetei pe care conducea. Poreclita cinic „Gazela” in jargonul de presa local, pentru subrezenia uneori hilara cu care se misca in decorul gazetaresc de sub Tampa. Care – sa ne-ntelegem – a fost si este in multe din partile sale sub nivelul jurnalismului practicat la Gazeta de Transilvania, chiar si de junii si anonimii ziaristi platiti ani la rand cu salarii de mizerie.
Huidan a ramas cu marca lui Baritiu. Usor de carat in bagajele lui jurnalistice cu etichete in mai multe limbi, desi mirosul de ingropaciune ar putea sa-i faca oarece probleme cu autoritatile de frontiera. Doar daca nu reuseste o resuscitare intre timp. A inviat el „Drum Nou” la Brasov – ce-i drept sub forma unui mensual de umor si caricatura. Sa nu fi fost criza asta nenorocita, s-ar fi gasit repede un politician sa sparga niste bani intr-un ziar decedat cu cateva luni inainte de alegerile prezidentiale.

Vifor Rotar

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.