Laboratorul si catedra
Una din marile binefaceri ale vacantei scolare, pe langa cele consacrate de marii povestitori ai vremurilor copilariei si reinventate in fiecare vara de catre fiecare copil roman, este si aceea ca scolarii sunt feriti temporar de experimentele ministrului Adomnitei de la Invatamant. Domnul ministru poate fi, ca persoana, cat se poate de diferit de predecesorii sai in scaunul din care se deci destinele scolii de la noi. Ca membru al Guvernului, caruia algoritmul alegerilor i-a destinat Invatamantul, sufera insa de aceeasi manie – pritocirea cu orice pret a cat mai multe versiuni de examinare a elevilor si liceenilor. Cuantificarea tuturor eforturilor creative ale ministrilor ocupati de-a lungul vremii si al diverselor guvernari pentru a livra tineretului studios modele de examene din cele mai performante ar reda fidel imaginea de laborator a Ministerului Invatamantului.
Degeaba se plang toti universitarii pe la colturi ca cercetarea este muribunda in Romania. La Invatamant, evidenta contrazice decisiv aceasta prejudecata. Aici se experimenteaza in draci de la Revolutie incoace. Absolut toti ministrii peste dascali s-au crezut obligati sa inoveze ceva care sa imbunatateasca activitatea studioasa si, mai ales, sa le consacre numele in galeria marilor oameni ai scolii.
Singura parte buna – dar care nu se datoreaza niciunuia – din tot acest talmes-balmes cu pretentie de programa de studiu si de examinare este ca bietii copii nu absolva in fiecare an clasa a opta si nu trec in ciclul gimnazial decat o data. Va dati seama cata deruta ar fi incaput in capul unui elev daca ar fi trebuit sa faca fata in fiecare an tezelor Andronescu, lucrarilor de control marca Hardau si examenelor de capacitate inventate de Adomnitei?
In paralel cu aceasta febra inovatoare, specialistii din Invatamant isi pregatesc harnici si cu anticipatie scuzele pentru eventualul esec al programelor pe care le croseteaza, ascunde in spatele unor evidente acceptabile. Anume faptul ca efectele unui sistem sau altul nu pot fi calculate in Invatamant decat dupa scurgerea catorva ani buni, dupa ce mai multe generatii de elevi le-au simtit pe propriile note si evaluari. Abia atunci poate fi apreciata corect viabilitatea setului de masuri pe care le-au impus.
Partea proasta este ca intre o initiativa sau alta nu apuca sa se scurga nici cateva luni, necum ani. Ori ca ministrii, fecunzi in creativitatea lor, au depistat niste erori grave in sistemul abia implementat si doresc sa opreasca masinaria inainte de a produce pagube ireversibile, ori ca tentatia laboratorului este mult mai puternica decat atractia catedrei si oameni, slabi din fire, cedeaza demonului experimentului.
In eprubeta actualului ministru Adomnitei este captiva acum intreaga promotie a claselor a opta de pe cuprinsul patriei. Urmeaza ca starostele Invatamantului sa o agite violent, dupa un model cu noua clase plus anul pregatitor de la gradinita.
Dar asta e valabil acum, pe perioada vacantei. Cine stie ce-or sa gaseasca elevii si parintii in septembrie, la reluarea cursurilor.
Laboratoarele astea nu iau niciodata vacanta?
Vifor Rotar
