La Penitenciarul Codlea, porti deschise si guri pecetluite
Penitenciarul Codlea, fost de Maxima Siguranta, actualmente in cautarea unei denumiri mai modeste, se straduieste sa-si netezeasca cutele de pe imaginea sifonata recent de evenimentele petrecute in interior. Conducerea nu mai sufla un cuvant despre imaginile postate recent pe un site web de catre doi detinuti cu patima fotografiatului in celule. In schimb, la doar cateva zilei de la incident, organizeaza manifestari menite sa-i mai albeasca pe chiriasii sai, in speranta ca aportul de simpatie eventual generat se va rasfrange si asupra institutiei ca atare.
Cei dornici de detalii despre viata puscariasilor au putut asista miercuri, la Centrul Cultural Reduta, la o reprezentatie de teatru scurt, intitulata „Apostolii libertatii”. Piesa si dezbaterile care i-au urmat au fost menite sa sensibilizeze opinia publica asupra statutului de paria la care sunt condamnati fostii puscariasi chiar si dupa iesirea din inchisoare. „Nu ne condamnati a doua oara pentru faptele comise” – asa s-ar putea rezuma mesajul manifestatiilor de la Reduta.
La doar o zi de la portia de teatru in zeghe, Penitenciarul Codlea a plusat ieri cu „Ziua Portilor Deschise”, eveniment care invita doritorii la un tur prin spatiile de detentie si la discutii pe aceeasi tema a reinsertiei in societate a fostilor detinuti. Cei care au dat curs invitatiei si se-ntampla sa fie si internauti, trebuie ca au trait o puternica senzatie de deja-vu, contempland diversele obiective din interiorul penitenciarului, expuse in varianta media de cei doi condamnati impatimiti ai artei foto. Celule, sala de mese, capela, zonele de plimbare au fost trecute in revista de un public curios, care a profitat de portile deschise ale puscariei.
Expozitia de obiecte artizanale confectionate de infractorii cu indemanare a fost concurata de arsenalul cu obiecte taioase ori contondente confiscate de gardieni in raziile lor prin celule. Baietilor simpatici care joaca in piese de teatru le-au facut contrapartida gangsterii musculosi, care trag de fiare cat e ziua de lunga si ranjesc fioros din dosul gratiilor.
Preocuparile conducerii penitenciarului pentru soarta celor custodiati aici dupa eliberare nu sunt deloc nejustificate. Rata recidivei in randul care au ispasit deja o pedeapsa se ridica la un ingrijorator 50% din numarul eliberatilor, in vreme ce, in tarile europene, abia 20% din cei care au fost chiriasii puscariilor se intorc la locul de detentie.
Un bun prilej pentru psihologi de a se intreba unde gresesc programele de consiliere si integrare destinate detinutilor daca jumatate dintre ei apuca din nou pe drumuri gresite. Cat despre reactia societatii la contactul cu un fost puscarias, singura proba de compasiune pe care mi-o permit in momentul asta este sa fiu de acord ca, pentru un ins fara mari pretentii, viata din parnaie poate fi uneori mai simpla si mai suportabila decat cea de-afara.
Vifor Rotar
