La apelurile pentru Tractorul suna ocupat
In lipsa cronica a unor masuri eficiente de redresare Uzinei a Tractorul, politicienii locali tes la schimb in jurul fabricii o gargara deasa si gretoasa. Daca tot noianul de flecareli imbibate de patriotism local s-ar putea converti in energie ieftina pentru zisa intreprindere, productia s-ar putea relua cu elanul din vremurile muncitoresti de odinioara. Cum, insa, vorbele raman doar vorbe, exhibitia orala a politicienilor nu face decat sa polueze inutil atmosfera de lichidare voluntara, ca sa nu zica responsabilii de la Mediu ca au alocat degeaba cota de poluare uzinei brasovene in contul productiei.
Politicienii n-ar putea de unii singuri sa deverseze atata vorbarie in canalele de colectare de pe platforma Tractorul. La trebusoara asta plina de noxe contribuie din plin media locala, care ii trag vartos de limba pe alesii de sub Tampa pe tema abuzata a destinului tractorist. Un cotidian cu prea multe pretentii de lider de piata a publicat ieri ditamai colecta de opinii si panseuri politice locale, sub egida unei intrebari infantile, cu raspuns anuntat. Chestionati asupra sanselor pe care le mai are productia de tractoare sub Tampa, lideri si liderasi brasoveni primesc nesperat si mura-n gura ocazia de a mai caina o data destinul tragic al tractoristilor si de a mai ara cateva hectare pe tarlaua vorbariei inutile. Asa cum arata in pagina ziarului, raspunsurile incep inevitabil cu „Sper ca…….”, „Imi exprim speranta ca…..”, „Mi-as dori mult ca…..”; printre mostrele de logoree patriota si gratuita sclipeste si o bijuterie de hotarare, incastrata in ghiulul democratului haiduc Puchianu: „Sunt convins ca….”.
Cat de stupizi trebuie sa-i crezi pe politicienii locali ca sa astepti, ca ziarist, sa raspunda altfel decat au facut-o? Si, ceea ce e la fel de grav, cat de lipsit de imaginatie trebuie sa fi, tot ca jurnalist, sa nu poti produce intrebarile, eventual anchetele care sa rezume, pe intelesul tuturor, managementul defectuos si inregimentat clientelar pus in scena la Tractorul de ani de zile?
Dar umplerea paginii cu materiale de duzina este demult brevetata drept reteta de succes a jurnalismului facil. Dupa cum si recitarea de propozitii gaunoase, neverificabile si oricand binevenite pentru ca nu deranjeaza pe nimeni este consacrata drept calea cea mai simpla de a mai bifa o sarcina de partid.
Invelisul de vorbe care sufoca astazi uzina la fel de eficient pe cat au facut-o capusele infipte in curtea intreprinderii cu concursul interesat al lumii politice are insa si un rol nefast, pe langa cel al perfectei inutilitati. Palavrageala ce mimeaza preocuparea pentru soarta fabricii lasa falsa impresie ca ceea ce se intampla acum pe platforma Tractorul este scrutat indeaproape de liderii politici. Acolo pare ca totul a incremenit intr-un stare pe care toata lumea o cunoaste, din moment ce absolut toata lumea se exprima competent despre viitorul uzinei. Or, ultima disputa intre PNL Brasov si conducerea fabricii, despre care nu se stie cu siguranta daca s-a dizolvat sau presteaza in continuare, arata altceva. Daca informatiile vehiculate de liberali sunt corecte, se pare ca, in vreme ce bagatorii de seama politici ingana prohodul Tractorului – ultimul hit pe piata industriala, in interior hale intregi sunt dezafectate si maritate ca fier vechi in conditii suspecte. Ceea ce de-afara pare inmormantare, inauntru aduce a nunta cu dar.
Nu e singurul detaliu picant al recentei dispute dintre sindicat/conducere si PNL Brasov. Din ofuscarea liderului Gheorghe Apostu, care a declarat ca? „domnul Cancescu habar n-are de Tractorul, si are interes in spatiu”, deducem ca nu toate apelurile pe tema Tractorul sunt binevenite. Mai ales daca sunt telefonice, cum au fost cele facute de presedintele CJ Brasov pe numarul de celular al lui Apostu. Si mai ales daca sunt prea insistente: „domnul Cancescu nu m-a sunat in sase ani, si m-a sunat vineri de sase ori in doua ore”, zice Apostu, caruia seful judetului i-a reprosat aluziile la responsabilitatea PNL pentru falimentul de la Tractorul.
O fi moda apelurilor, domnu’ Cancescu, da’ sase in doua ore, dupa o liniste de sase ani, parca se cheama deja microfonie.
Vifor Rotar
?
