Justitia romana intre santaj si viol
Vorbim despre o sintagmă aproape obscenă: „justiţia română liberă”. Liberă? Te-apucă râsu-plânsu. O şi vezi pe Kovesi, descheiată la cazaca ei cominternistă, admirându-l pe Coldea cum îi transmite galeş bezele cu picioarele răscrăcărate pe biroul ei. Ştiu, această scenă iconică, descrisă de mai mulţi martori oculari din interiorul DNA, cu Florian Coldea etalându-şi tălpile de preaputernic în faţa şi pe altarul zeiţei anticorupţie, s-a încercat a fi camuflată în fel şi chip. De aceea mulţi au uitat-o. Eu nu.
Coldea era un soi de totem al unei dreptăţi militarizate, o dreptate bazată nu pe judecare dreaptă ci pe ordin care nu se discută. Iar frăţia lui cu Kovesi era o conjuraţie deghizată în cuşeră colaborare instituţională.
Atunci s-au copt germenii statului paralel, dospiţi bine, înainte, de camarila Monicăi Macovei şi a locotenentului ei de încredere Dan Tapalagă. Arhiva SIPA a fost arma lor secretă.
După rocada de la Cotroceni între Traian Băsescu şi Klaus Iohannis, noul locatar, cu un simţ al proprietăţii de şase stele (ca să nu zic „de şase case”), a pohtit ca pe lângă „guvernul meu” să-şi treacă în posesie şi „justiţia mea”. Manevrele cu Livia Stanciu şi Sebastian Lazăr ilustrează sugestiv acest plan. S-a descotorosit între timp de Coldea şi Kovesi şi s-a declarat moştenitorul lor pe linie de „stat de drept”.
Doar că vechii proprietari, ca şi in cazul caselor de la Sibiu, nu s-au lăsat deposedaţi fără rezistenţă. În felul acesta a apărut o bicefalitate la nivelul bietei noastre justiţii, care s-a văzut, brusc, biciuită de doi birjari. Fiecare cu alt tip de pleasnă la bici, ca să nu existe confuzii.
Pleasna lui Coldea foloseşte ca explozibil şantajul. Bazat pe secretele din arhiva SIPA.
Pleasna lui Iohannis foloseşte ca explozibil instituţiile. Bazate pe forţa promovărilor / destituirilor şi pe bani.
Şi acum, la zi.
O doamnă judecător va decide dacă alegerile de la Sectorul 1 vor fi validate sau se va constata frauda şi, în consecinţă, se vor relua respectivele alegeri.
Dacă aş judeca liniar, în logica justiţiei iohaniste, aş spune fără ezitare că mâine va fi pronunţată o validare a doamnei Clotilde Armand. Nu am nicio încredere că, în sistemul mafiot tutelat de Klaus Iohannis, ar ajunge să judece un astfel de caz un judecător independent, obiectiv şi curajos. Care să valideze o evidenţă (susţinută de filmări, înregistrări audio, declaraţii) cum că alegerile de la Sectorul 1 au fost furate ca în codru de o bandă de extremişti impertinenţi care nu au niciun fel de scrupule şi valori morale.Dacă în joc ar fi fost un liberal cu carnet, gen Rareş Bogdan, şi s-ar fi
petrecut cele petrecute, aveam curajul să mizez totul pe validarea sa, mâine, de către justiţia noastră „independentă”. În ciuda tuturor probelor zdrobitoare de la dosar.
Aşa însă, cu userista habarnistă Clotilde Armand şi cu tupeul înfiorător al gangsterilor care o susţin, cu marea rivalitate dintre PNL şi USR, acord o şansă şi posibilităţii ca doamna judecător, prinsă între Scila şantajului grupării Coldea şi Carbida presiunii instituţionale a grupării Iohannis, să observe şi să consemneze evidenţa. Adică faptul că la BES1 a acţionat un grup infracţional organizat care a fraudat în modul cel mai grosolan alegerile.
Insist însă asupra unui aspect: în orice variantă se va tranşa cazul, să nu ne iluzionăm că am asistat la un act de justiţie. Va fi, doar, un act de fortă asupra justiţiei, de îngenunchere a ei. Şantaj, dacă va câştiga gruparea USR (Coldea), viol dacă va câştiga gruparea PNL (Iohannis).
Pentru că, în momentul de faţă, în perspectiva parlamentarelor, marele adversar al PNL-ului nu mai este PSD ci USR!
Iar dacă va fi validată Clotilde, înseamnă că, DA, SRI-ul de azi nu mai e securitatea de ieri.
Căci securitatea de ieri, cu toate păcatele ei pe plan intern, apăra integritatea României cu patriotism.
