Jurnalul lui Georgel ( XXVI )
Mi-am programat să nu mai visez nimic până nu se dă rezultatele la alegeri și io ies iară primar! Gata, ajunge, am visat destul! M-am trezit hotărât ca de obicei, mi-am băut laptele și am plecat la birou ca să fiu pregătit de ultima zi de campanie electorală. Pe drum, mergeam cu mașina, mă duceam la primăria mea, și vedeam cum au luat-o toți pieptiș de dimineată cu noaptea în cap, cu ochii încercănați și cu pliantele în mână, gata azi e zi de luptă electorală corp la corp cu baioneta ca în armată. Azi poți să zici orice despre oricine, să promit orice! Să curgă ura electorală pe străzi ca noroaiele în Schei când plouă! Susanu era cu băieții lui la un colț de stradă, ziceai că sunt trupele speciale ce se pregătesc de asalt! Pot să se pregătească, că se pregătesc degeaba, gata, s-a terminat campania pentru ei. Băieți buni, să mă sune pe fix când le dau eu beep pe mobil de pe număr ascuns. Hahahaha, da-mi-ar like pe Facebook! Pe domn profesor ministru Ialomițianu l-am văzut când intra la biserică în fugă, era vânăt la față, a promis cât pentru 3 – 4 vieți, doar, doar îl bagă cineva în seamă, am înțeles io că dacă face scor bun îl ia ăștia la Pro România să-l facă senator că cică se bagă ALDE la Pro România. Hahahaha, senator în senatul seniorilor îl face ăștia, eventual să stea cu Ema ăla de la ALDE de mână la împărțit pamperși la pensionari prin parcuri. Du-te băăă domn profesor de la Bran, hai marș la pensie că te caută nepoții să te joci cu ei și tu dai din clanță prin parcuri și biserici, nu te mai satură Dumnezeu, băi iconarule care ești tu. Pe colț la parc se filma singur chelul ăla de zice despre el că e poet, Mânzat de vițeluș, poetul despereche, vai steau lui și lui ăla. Ești tu poet, băăăăăi Labiș necălcat de tramvai, băăăăi cățeluș cu părul chel, ciordești votul din coteț. Hai marș că și tu miroși a pensionar, te caută poștașul cu cuponul de pensie și tu dai live pe Facebook. Huo, comunistule! Doctorul Orțan era pe un trotuar, mergea de nebun așa cu halatul de medic pe el și stetoscopul la gât, părea așa pierdut făcea consultații pe stradă, și Coliban era în fața primăriei plin de praf pe față, cred că dormise un pic pe scări, ce știu eu ce a băgat aseară, că mai mult decât în vizită nu ajunge el în primăria mea. Și avea și așa o moacă dezordonată, i-a ajuns și lui ăsta campania la os, cred că e rupt și în poza din buletin. Păi, bă băiatu, băi curling pe gheață, tu joci un joc pe care nu-l prea ști, ăsta nu e țintar japonez ce te dai tu mare campion la el, hai marș cu trotineta ta de aici, i-ați un Ciokomoko cu cafea răhățită de maimuță și lapte de panda și hai să te văd cum te sfâșie de luni după alegeri la tine la partid corporatiștii tăi de Facebook, băăăăi marketing electoral. Toată lumea era pe poziții pentru asaltul final, cu moace adormite și dezordonate și cu cafea de la automat, din aia rea de 2 lei, doar, doar mă fac ei pe mine pierdut, să mă dea afară din primăria mea. Nu vedeți voi filmul ăsta băăăăăi sărăkiilor! Hai marș!
La mine la birou era băiatul ăla deștept care dă rezultatele înainte de alegeri, Romulus Oprică. Mă aștepta să vin. Pedant omul, cămașă albastră călcată frumos, gentuță de securist ca de obicei, îmi e și rușine când îl văd că vorbește așa elevat cu cuvinte alese de zici că a înghițit un dicționar, ceva, băiat cu școală multă făcută la timpul ei, nu seamănă cu golanii ăștia de sunt eu obișnuit cu ei. Zice niște cuvinte uneori de nu înțeleg ce zice, și îmi e rușine să întreb, dau așa aprobator din cap. Și scoate omul niște hârtii din poșetuța aia a lui de securist și zice, domnu primar treaba e încurcată rău. Dacă ies duminică 95000 de oameni la vot, câștigi mata, dacă ies la vot mai mult de 105000 câștigă Coliban. Bineee băăăăă, eu știam sanchi de la băieții ăilalți cum stă treaba așa aproximativ, că ei m-au ajutat de fiecare dată, mai ales în 2012 când l-am făcut pe Leonte la vot ca Băsescu pe Geoană. Dar băiatul de a venit acuma la mine, ăsta nu e golan ca ăia, ăsta chiar face ce face el pe hărtie pe bune, nu le dă la mișto, la prosteală. Vai mulțumesc zic eu, și mă prefac un pic surprins, chiar așa, zic io, ce veste mi-ați dat. Da domnule primar, chiar așa. Aveți aici rezultatele calculelor mele. Cunoașteți faptul că rezultatele mele dau la virgulă, de spun oamenii că le am servite cumva de servicii sau de la Dumnezeu. Aceasta este munca mea, asta știu eu să fac, și o fac foarte bine. O zi bună vă doresc domnule primar. Și a plecat! Hăhăhăhăhhă dar nu prea e râsul meu ăsta, că situația e mai gravă decât anticipam, de am ieșit agresiv eu la atac la gușterime!
Și mă duc eu la întâlnire cu alegătorii, cu Oprică, cu băieții, cu Adiță Cejeu, hai toată lumea pe cai mari, ultimul năvod de prosteală îl dăm acuma, parcă au trecut 3 ani de când a început campania asta, nu o lună amărâtă. Hai cu tata vostru, ultimul asalt, hai la atac pe ei acum spartanii mei, după care 4 ani o ducem bine, fără griji. Hai băiețiiii! Și cum dădeam eu prosteală grea de tot la gușterime de i-a luat cu hipnoză, că cică gata avem în Brașov și autobuze fără șofer, și dă Primăria de la buget căte o Tesla și un iPhone la fiecare, gratis, și ajutor social 500 de euro de căciulă și case cu chirie subvenționată de la RIAL, îl văd așa cu coada ochiului pe unul cum se furișează în spatele meu, eu fiind atent la unul care era cam afumat bine și tot intervenea când le explicam eu cu banii de la Uniunea Europeană, cu autobuzele, una- alta. Și mă uit instantaneu la doamna colonel de la unitate de la băieții cu ochi albaștri, care mă păzește pe mine de când m-a dus Adiță la periferie să mă mănânce carcalaci. Fatalitate, asta cred că tocmai îi sunase telefonul se uita ca curca în lemne la el, nu mai stătea cu ochii la mine. Dau să mă întorc și simt așa cum îmi trage cineva un șut în cur, bă da un șut dat așa cu sete mare, profesionist, de am simțit cum decolez, și cum îmi intră șira spinări în cap. Și fuge dobitocul printre lume, se uita toți la el. Și m-am blocat, la asta chiar nu mă așteptam. Eu, om de valoare, primar de atâția ani, să cad așa pradă unui golan de față cu toată gușterimea hipnotizată care a început să râdă, și mă uitam în jur, Gabor avea așa o moacă uimită cred că credea că visează, că are halucinații de la Lagavulin, Oprică căzuse în genunchi și își pusese mâna la gură ca babele, Gabor se oprise din molfăit covrigi, Adiță Cejeu rădea de se ținea de burtă, lumea toată începuse să râdă cu lacrimi, și eu mă simțeam fără nici o valoare, ultimul om, victima golanului în mijlocul gușterimii. Și mă uit eu după dobitoc cum fuge, se oprește, își dă pantalonii jos și ne arată curul la toți. Și pe curul lui scria pe o bucă votez, și pe cealaltă G. Scripcaru. Își trage panarama pantalonii pe el, se întoarce și îi văd moaca. Era SUSANU AMENDĂ! Aoleu, ăsta ne-a taxat pe toți, tu-l în cur pe mă-sa, nu s-a putut abține, ne-a tras câte un șut în cur la toți care cât de cât contam! Am rămas crăcănat ca la dentist, la asta nu mă așteptam. Și îi vedeam pe toți în jurul meu cum râdeau de se înecau, trădătorii. Nemernicii! Leprele! Am ajuns bătaia de joc la toți golanii și voi stați și râdeți de mine? Draci vă găsesc pe toți acuma! Stai să vezi acuma cum au filmat ăștia și mă dau pe Facebook, ajung și la știri la Esca, aoleu vai de sufletul și de viața mea ce am ajuns să pătimesc acum în campanie, și gușterimea în loc să ia măsuri, să-l belească de viu pe Susanu, râde de mine! Aoleu Susane, golane, nu te mai spală apa zece vieți pentru ce mi-ai dat tu mie să pătimesc acuma, rușine pe internet ce mi-am luat din cauza ta. Parcă văd toate slugile din primărie cum stă pe telefoane acuma toată lumea și râde, și se freacă pe burtă a răzbunare ce am pățit io de la Susanu Amendă. Aoleu Doamneee, preferam să stau trei nopți la beci, ce zic io, și o săptămână decât să se râdă pulimea de mine și de cine sunt eu în orașul ăsta. Aoleu, vai soarta și mama mea ce am pățit azi la campanie pe stradă!
M-am dus și m-am urcat repede în mașină, am plecat repede nici bună ziua n-am zis, m-am dat dispărut imediat că nu suport să râdă lumea de mine, că sunt om serios, cu familie și primărie, și mă uitam la telefon începuse să sune într-una, răspund lui Dunca, nici nu putea să vorbească, se îneca de râs, am închis, mă apucase tremuratul, stai să vezi că mă apucă crizele iară, stomacul îmi fierbea și vedeam negru mov în fața ochilor. Și tot suna telefonul dar nu mai răspundeam. Mandolină suna, Iohannis, toată lumea, numai Papa de la Roma și Dragnea n-au sunat. Și pe stradă îi văd pe boii ăia de la Gazeta Brașovului, pe Petrescu Gură Mare și Rea, cu Colonelul și cu boul ăla de chel cu barbă, și pe Șovăială, mai că se tăvăleau pe jos de râs și arătau cu degetul la mașina mea, toți dușmanii, Macedonschi deschidea șampanii la el la cârciumă pe terasă și bea cu toți neaveniții, făcea chef la necazul meu și avea un televizor mare și râdeau și arătau cu degetul că filmase lumea când m-a taxat dobitocul ăla. Mai pupă ăsta festivalul berii când o să zboare porcul cu halba în mână! Și era și Leonte cu Mohaci. Ăștia care sunt oameni serioși, se țineau de pereți pe stadă de râs, vai de mine și de mine, bășcălia bășcăliei am ajuns și de râsul pulimii. La USR PLUS era liniște, ăștia oricum se prind greu, durează puțin și uită repede!
Și cum mă învârteam eu așa cu mașina de rușinea ce-am pățit de îmi venea să mă înfig în toți stâlpi de pe străzile mele, să fac accident de nervi, ajung în cartierul Florilor și văd speluca aia nenorocită unde își beau berile boul ăla de Rinder și cu boul ăla de Mateescu. Și îi văd prin geam cum discutau ei aprins, Dumnezeu știe ce. Și stau și mă gândesc, băăăă, ăștia măcar sunt cinstiți. Au în ei corectitudinea bețivanului! Așa e pe lumea asta, ăla care știe și vrea, nu poate, pentru că ăla care nu știe, și vrea, poate și face un căcat. Intru eu în bodegă așa ferit, mi-am pus fesul în cap așa pe ochi să nu mă știe lumea ce-am pățit, să aud ce zice ăștia doi, că nu păreau să știe necazul de l-am pățit io. Rahat pe varză, ăștia dezbăteau ceva cu nu știu ce critică a rațiunii, în viziunea lui Kent și Dunhill, și mă vede Rinder și zice cu moaca aia a lui desfigurată de atâtea beri, ooooo, domnu primar, dar cu ce ocazie pe la noi, ați venit în campanie și v-ați rătăcit? Mateescu avea o față lungă, s-a albit când m-a văzut, bânguia ceva, dar mai mult de ceva klingoniană nu reușea să atace. Era coreean de admirație la față, credea că are halucinații. Și mă pun la ei la masă, și le povestesc cum eram în campanie, vobeam eu acolo, și hop Susanu, hop un șut în cur, hop bucile la vedere, și îmi venea să plâng de nervi când povesteam. Ăștia erau muți de admirație și uimire, credea că îi mint! Cred că de fapt mă asculta berea din capetele lor, doar au zâmbit așa tâmp de parcă le povesteam Tom și Jeri de la televizor, și Mateescu încerca să zică ceva dar nu-i ieșea decât o chineză simplificată, doar de el înțeleasă. La care Rinder zice așa cu fața aia a lui de filozof de bodegă, hai bă domnu primar dă-te-n p…a mea, nu fi supărat, se întâmplă. Căcat, ți-ai luat și tu un șut în cur, mare căcat și te dă ăștia pe Facebook și râd de mă-ta. Acum asta e, imaginează-ți că dacă câștigi alegerile, ei cu asta rămân! Și dacă nu câștigi alegerile de la treaba asta, deși nu cred, asta e, alții le-au pierdut pentru mai puțin. La noi la cârciumă sunt scaune rezervate tot timpul anului, îți faci viză de flotant, mai vii, mai stăm de vorbă, mai bem o bere, mai dezbatem, nu ne plictisim. Că și noi, dacă nu mai ieși primar, ne pensionăm anticipat. Și asta este tragic! De cine mai putem să scriem, să bârfim? Pe Colibanu cu fața aia a lui de praf de găscan? Pe cine mai criticăm noi, de cine mai face vorbire ăsta micu cu șapcă, cine mai are nevoie de noi? Nimeni! Dacă pleci de la primărie se încheie o epocă mare și ne va fi greu să ne adaptăm lui Coliban Trotinetistu sau la Susanu Amendă.
Am picat pe gănduri, și am cerut un Lagavulin mare cu gheață. Zice barmanița, un Laga ce? Nici nu știa proasta ce e aia. Un uischeanu zic io! N-avem domnu primar, vă dăm o bere. Bere! Bere să fie, dă-le și la ăștia căte o bere. Și mă găndem în timp ce mă uitam la ei, știi ce, măcar ăștia sunt băieți buni cu vorbele la ei și are dreptate mare de tot. Dacă îi prinzi treji sunt chiar de caracter, mi-au zis cinstit în față, n-au râs de mine chiar și amețiți fiind și m-au înțeles că sufăr acuma tare de tot de ce am pățit io. Chiar m-au și încurajat! Pentru că ăștia orice orice ban face, îl bagă în cărți, n-ai surprize să te fure, să te înșele, să te mintă. Sunt dezinteresați, trăiesc acolo în lumea lor. Dacă mai câștig acuma la votare, îi iau la primărie, îi fac consilieri mei personali, și îi las toată ziua la cârciumă și să vorbească între ei, că ăștia sigur nu mănâncă, și scap eu de toți trădătorii care au râs de mine de la un șut în cur și care m-au vândut pe stradă. Măcar aștia zic în față care e treaba, nu le e teamă decât că nu o să mai fie bere pe pământ!
M-am mai liniștit așa după discuția asta. Și eu care îi credeam dușmani pe viață! Hai pa că sunt bulversat tare acuma și trebuie să mă concentrez că duminică se pune ștampila și tot io trebuie să ajung primar!
Jorhe de Buruienesco
