Jurnalul lui Georgel (XVII)

Ce-am visat azi noapte m-a cam pus pe gânduri un pic. Nu știu dacă e de bine sau de rău, bine că s-a terminat și m-am trezit. Se făcea că eram în ședință la consiliu și îi puneam să voteze pe bandă rulantă chestii socoteli nu e treaba lor, ei ridică mâna și pleacă acasă nu mă încurcă pe mine că draci-i găsesc! Și intră peste noi la ședință Angelica și zice că au intrat rușii în oraș cu tancurile și vin la primărie. Pfoaiii, m-au trecut transpirațiile, că pe ăștia de pe aici pe Săsălache, pe Mandolinez, pe procurorașii de la DNA mai știu cum să-i fac să fie bine, dar rusește nu știu și ăștia nu știu multe, draci mă găsesc pe mine de data asta. Și parcă duduiau pereți, zic hait că n-am timp să o șterg, mă uit în jur, Macedonschi era în genunchi se ruga în nemțește, clar pe ăsta îl belesc ruși primul. Ungar, consilierul local ăla cu nu știu ce cruce de fier la gât, era și ăla în genunchi se ruga pe rusește ( de unde dracu știe ăsta unguru ăsta rusește, chiar am rămas uimit tot îi dădea cu Goje, Boje, Goje ).

Eu îl iau pe Oprică și îl pun așa jumate în fața mea, vroiam să-i zic că-l fac primar atunci pe loc și eu să fug, dar e bun și de scut antiglonț că e ciolănos. Și zbang la perete ușile de la sala de ședințe.
Rușii! Băieți înalți, blonzi, cu kalashikoavele în poziție de tragere, unul care părea mai șef zice – nu mișcă nimeni! Pe românește! Taci că dacă știe românește mă înțeleg eu cu el cumva.
Care e George strigă gradatul. Io zic io mai așa cu jumătate de gură, deja mă vedeam statuie în Piața Sfatului și cum se răhățesc porumbeii pe ea. Ai ordin de la tata nostru Putin, de azi nu mai ești primarul Brașovului, de azi ești guvernatorul județului.

Lasăm aici garnizoană de 200 de infanteriști, toți români curați din Transnistria, cu nume de Ivan, Serghei, Vladimir la dispoziția ta înarmați de război, o să fi contactat să ți se spună cât bir ai de dat lunar la Moscova. În birou la tine trebuie să ai o poza cu Putin și Lucașenko și telefon roșu direct la Moscova.
Eu am înghițit în sec, nu mai aveam voce mă tot vedeam pe catafalc cum mă lăuda popa că ce băiat bun am fost, un erou și pe slugoi cum se băteau pe orașul meu. Și nu știu de unde îmi vine și zic, am înțeles, schimb și numele orașului de azi se  umește orașul Putin. Cine e de acord?

Toată lumea, unanaimitate urlă Macedonschi – slăbise scandalagiu în cinci minute zece kile , dacă mai trec rușii pe aici ăsta devine mai suplu decât Brat Pitt – și scriem și pe Tâmpa unde era scris Stalin, scriem mare, frumos Putin, Da cu leduri să se vadă și noaptea și facem și statuie, o punem în Centru Civic, pe care îl numim de azi Piața Moscova.
Trăiască Rusia și poporul rus eliberator! Și nu știu cum simțeam așa o mare putere în mine, parcă știam și rusește acum. Cum știe lumea de mine de am ajuns primar de talie mondială, o să ajung și ambasador la ONU dacă o țin tot așa! Numai eu sunt apreciat de la Moscova la Bruxeles și niște năprci de aici mă tot încurcă. Pfoaiiii și mă găndeam în somn acum ce dracu fac, că dacă fac una-două și sunt ăștia suspicioși nu mai vine DNA-ul, la ăștia e direct cu zburat pe geam sau ceai cu Noviciok, nu mai beau ceai în viața mea, de azi m-am lăsat. De acu când intru în cârciumă și cer ceai de-mi aduceau ăștia numai uischiane că știau șmenu, o să spun direct, pe față, bărbătește o juma de vodkă. Nu mă mai ascund.

Grea dilema asta, sunt eu tata vostrul aici la Brașov, dar cu ruși nu te pui. Lasă că văd eu ce fac principalul e că sunt viu, nevătămat și am și 200 de oameni înarmați sub comandă, nici dracu nu mai suflă acum, haștagiști, elgibitiști, hipsteriști, useriști, proromâniști hai marș stați în casă că e pandemie de putinism acum, nu mai mișcă unul. Trebuie să mă gândesc că pe sta n-am văzut-o că vine ! Pffffff  .

 M-am trezit greu și fără chef, vise din ăstea grele n-am avut demult. Și m-am dus așa alene la servici, să stau să se știe că sunt acolo dar să fiu invizibil. Și m-am dus eu când stăteam la birou că Angelica se dusese după nu știu ce, m-am dus eu până la arhivă. Și la un moment dat cum mergeam eu prin primăria mea, aud cum vorbeau unul cu una, nu le-am văzut fețele, stăteau la bârfă, și m-am tras eu așa lângă perete să trag cu urechea să văd ce se zice despre mine.
Aoleu ziceau că au citit nu știu unde că sunt un hoț și un combinator și că au pus bine documente să mă dea în gât când va fi momentul. Cine eu hoț și combinator? Că mă doare fix în cot de orice mai puțin de lucrurile de unde pot să trag niște bani, că sunt în stare să le fur și senvișurile cu care vin la muncă. Cum? Eu să fur senvișuri? Că am bani prin nu știu ce bănci milioane de euro prin Israel și Anglia. Chiar așa? Milioane de euro? Vroiam să spun, n-am bă sărăcilor și chiar dacă am ce vă freacă pe voi grija, n-aveți somn noaptea, v-am luat vouă de la gură?

I-auzi că am și hoteluri în Eleveția? Hahaaha. Eu! Hoteluri în Eleveția! Așa și dacă am, e problema mea, nu e treaba voastră, și dacă n-am oricum nu vin să mă plâng la voi. Auzi ce probleme au ei în loc să muncească pe salariu! Știu ei ce am și ce n-am, și dacă am! Bârfe de 2 lei, cine le-a inventat. Păi mai stăteam eu să stau de vorbă cu gâștele pe stradă dacă aveam bani, ce sunt nebun? Stăteam ca împăratul pe undeva pe vreo insulă, nu să mă scuipe orice bou pe parbriz la trecerea de pietoni că nu-i dau casă. Ce minciuni și ordinări, cum te mai vorbesc oamenii pe la spate, cum te dușmănesc. Pfoaiiii, io hoț? Ferească Dumnezeu.
Păi dacă vin ruși cum am visat eu și dau de ăștia de mă vorbesc pe la primărie? Bine că nu vin. Eu sunt mai curat ca o lacrimă de copil mic nevinovat. Am sentințe de la tribunale că e așa. Mâine – poimâine mă pictează prin biserici pe la sfinți și sfințișori și virtuoși că nu degeaba mă cheamă Scricaru. Nu m-am mai dus la arhivă că eram așa tulburat puțin și de ce am visat și de ce vorbesc scalvi pe ascuns.

M-am întors la birou și i-am chemat pe Chiricheș, pe Oprică și pe Gabor. Bă, ia veniți voi aici și ziceți, știați că zice lumea că am eu milioane de euro ascunși prin lume? Că am hoteluri în Elveția? Și ziceau băieții mai așa cu jumătate de gură și cu capul în pământ că vorbește lumea că am cam bagat vreo 30 de milioane de euro în buzunare, cică ciordiți din bugetul de la primărie, și că nu mă mai satură Dumnezeu să iau cu două mâini.
Am bagat pe dracu gol băăăăă în buzanare băăăăăă cu două mâini băăăăăă? Așa, și voi ce le ziceți? Aaaaa? Ia ziceți aici la urechea mea?
Noi nu știm nimic bossule, cum să faceți dumneavoastră așa ceva. Păi dacă era așa, mai stăteai la primărie să dea cu rahat toți în tine? Plecai demult în țările calde. Așa, așa vreau să aud de la voi. Dar voi ce credeți? S-a pus Oprică în genunchi cu ochii în lacrimi și a zis, ești cel mai cinstit om de pe planeta asta, ești Maica Tereza a primarilor din România, numai noi știm cât te-ai zbătut să faci să fie bine la toată lumea în oraș. Și își făcea cruce în timp ce zicea printre asta printre suspine.

În fiecare zi mă duc la biserică și își aprind lumânări, să te țină Dumnezeu sănătos și primar. Boooon. Ia comanda la mine, de azi toată lumea stă pe facebook, unde vede o postare cu mine, începe să zică de bine de mine și de rău de restul, de Coliban Trotinetistu, Susanu Amendă, Ialomițianu Iconaru, restul dă-i în mă-sa. Și mai ziceți rău și de Adiță Cejeu că prea stă el călare pe dugheana aia de aeroport și mă jenează, și eu sunt sensibil. Hai că dușmanii sunt mulți și răi, și aproape, ne mănâncă din traistă! Hai, viteză că mai sunt 2 săptămâni! Maaaaaarș!

Și cum stăteam eu așa și mă uitam pe perete cam pe unde ar veni tablourile cu Putin și Lucașenko mă sună Mandolinezul de premier, ca de obicei, gâjâia ceva în telefon. Băăăăăi, ăsta dacă e prea dimineață e mahmur și nu te înțelegi cu el, dacă e imediat după prânz e ciupit și cu chef de vorbă, of nu te înțelegi cu el.
Zicea că ce mai fac, că nu știu ce. Bă Lucovide, bă băiatu, treci la subiect că nu mă prind. Și zice Mandolinezu că mă roagă să fie bine la campanie să am grijă de partid că urmează generalele, și Săsălache Silabisitu vrea să facă guvern cu USR Plus-ul, să facă, să dreagă, să dracu să-i cheptene, să le dea fatala la PSD.

Io tac și ascult că Leorcăilă ăsta sigur a leorcăit o jumate și le amestecă de nici nu mai știe de ce a sunat. Când a dat-o în diverse, povestea ce a pățit el în liceu, i-am zis da, bine, se face, nu-i problemă. La un moment dat am auzit cum sforăia, cred că l-a doborât albitura aia rea de a băut-o. Că are și ăsta niște gusturi de mă mir că n-a pleznit ficatul în el până acum.
Am închis și eu, du-te draq de machitor leorcăitor că numai pațachine avem pe la guvern, cum dracu vă pune acolo, ca pe jandarmi, care e mai prostvan e la comandă? Hahahaha să fac eu guvern cu USR PLUS, după ce mă pun din nou primar să mă pup pe bot cu haștagiști.
Băăăăi spălătură de butoi, aici la mine în orașul meu se face pupătură în bot cu haștagiști la Sfântul Așteaptă-mă că Vin. Poate face Adiță Cejeu, eu eventual mă fac că n-am văzut. Urâtă e politica asta și tare grea e viața când ești prost! Acum ne tragem șuturi în cur, acum ne pupăm zoios în bot!

Și vine iar Angelica secretara că mă sună unu pe fix și tot repetă cică un cod doar de noi cunoscut: iarna nu-i ca vara. Am un șoc! Băselu Chelu mă sună pe fix!? Da el era. Că cică iar a înfruntat Covidu aseară la două trei butelcuțe de Glenfarclas de patruzeci de anișori și că s-a dus să se culce acasă la el la Cotroceni și acolo favoritul lui de la sepepe, Vlăjganu i-a zis că domn președinte de șase ani nu mai locuiți aici.
Zice Băselu că s-a enervat dar când la văzut pe Vlăjganu plângând că îi era dor de el, că până nu a ajuns el președinte nu a pus strop de alcool în gură dar după zece ani cu Băselu fără două fiole de Brâncoveanu nici potate conduce cum trebuie mașina instituției i-a trecut necazul. Și zice pletosu de Băse că l-a luat pe sepepist la o degustare de seară, dar nu știe cum și-a pierdut telefonu și de aia mă sun ape fix să-i zic lu pupătoru de moaște Ialomițeanu la mulți ani, că era băiat simpatico și exacuta tot de se făcea verde de invidie Boc.

Lui Ialomițeanu băi mahmurule… zic așa în sinea mea, flenduri de nervi. Băî numai de tâmpiți am parte azi. Îmi venea să-i dau peste chelie cu receptoru. Da zic: cum să nu șefu, îi urez eu eu lui Ialo de nu o să mai poată să le ducă de fericire. Și închid. Iar mă i-a cu nervii la stomac, idioții ăștia îmi provoacă ulcer. Lasă că ajung io iar primar șla mine în primărie și îi interzic cheliosului să mai calce prin Brașov. Hotărâre de Consiliu votată în unanimitate dau.

Da zâmbesc când ies din primărie, vă pup am plecat că așa e când ești în campanie, greu, mai ales cum merg eu pe stradă să mă văd cu gușteri și gâștele. Că eu am un principiu, proști sunt ca niște sticle goale care trebuie umplute cu prosteală ca să fie fericiți.
Păi îi pun eu să pună botul la savarină? Ei aleg. Haț o înghit ca pelicani și umblă fericiți cu gușa plină. Ce e greu de înțeles, la prost îi dai prosteală! Și cum toată ziua ies proști în fața mea și eu sunt campion absolut la prosteală, iaca am combinația perfectă.

Hai pa și la voi că am plecat să vânez guvizi că mai am 2 săptămâni și să n-am vreo surpriză la votare, după care mai vedem noi cum stă treaba!

Jorhe de Buruienesco

Share on Facebook

Tweet

Follow us