Jurnalul lui Georgel ( XI)
Astăzi m-am trezit bine dispus, o dată pentru că e ziua mea și fac vreo 35 de ani a nu știu câta oară și doi, am avut un vis frumos, aoleu, să dea Maica Domnului să se împlinească că om mă fac pe viață. Se făcea că i-am bătut rău pe toți la alegeri. Rău, rău de tot. Am luat cum lua pe vremuri Ceaușescu 99 la sută.
Și când am aflat am plecat spre primărie cu o caleașcă ca în povești, așa cum are baba aia de e Regina Angliei. Și mă saluta lumea pe stradă, erau toți fericiți. Când am ajuns lângă parc am văzut cum pe sub copaci și prin boscheți se tăvăleau în chinuri toți haștagiști, elgibitiști, și Ialomițianu cu Căncescu de mână cu cenușă în cap și proromâniști și căcănari aia din presă în frunte cu Rinder, care se tăvălea de ziceai că e posedat!
La primăria mea, mi-au pus sclavii sus pe scări la Casa Căsătoriilor un tron, un sceptru și o coroană. Și când m-a invitat Angelica să iau loc și să îmi pună coroana pe cap, unul dintre sclavi a început să zică către toată lumea că în arhive la primărie s-a găsit un act de pe vremea lui Evul Mediu Cel Bătrân Întâiul ( am auzit eu de el, a fost Judele Brașovului mai multe mandate ca mine ), prin care atenție, dacă câștigi de 5 ori la rând alegerile, ești declarat Jude pe viață. Și oamenii aplaudau, și venise și Săsălău cu toată coloana lui de slugi sepepiste, da și mie poliția locală îmi ducea sceptrul de primar pe viață, sâc și cu Lucovid și cu tot guvernul și se ploconeau în fața mea, mă luau cu ,,să trăiți!”, nimeni nu mai putea să facă nimic acum sunt om cu imunitate, se împlinea visul meu de când am ajuns prima oară la Brașov cu trenul și când am văzut orașul ăsta, nici n-am mai simțit gaura din pantofi pe unde intra apă și mi-am spus că într-o zi eu o să fiu stăpân aici.
Și am zis cum a zis Mihai Viteazu în filmul cu Amza Pelea după bătălia de la Podul Înalt (de unde dracuri poduri și înalte încă, în Modova, ): ,, asta e pohta ce-am pohtit-o io!”
Ce bine mai era așa eu pe tron sus pe scări, șpăgarii ăștia ieftini de Săsălău și cu Mandolină se ploconeau, dușmanii se tăvăleau în chinuri prin parc, și eu puteam să fac ce am vrut eu de la început. Adică orice fără să dau socoteală.
Păcat, mare păcat că m-am trezit să merg la servici și de ziua mea, măcar uit o zi de necazurile mele cu toți trădătorii ăștia care vor să-mi ia totul.
Când am ajuns la primăria mea, Angelica organizase pe toată lumea să vină să îmi cânte ” Mulți Ani Trăiască!” , și când m-am uitat la ei am văzut cât de desfigurați erau unii de la combinații făcute pe la spatele meu, și alți șpăgari ieftini. De care o să mă ocup eu imediat cum câștig mandatul. Slugoi trădători asta am ținut la sân toți ani ăștia! Hopa apare și Oprică cu Gabor după el cu o pungă de cadou, să ne trăiți șefule, cel mai mare primar din România care ai fost ca un tată pentru noi. Gabor era mai vesel așa, cred că începuse să sărbătorească singur mai devreme, că ăsta fără 2 la mie nici nu poate să zâmbească de prost ce e. Da dacă a început să sărbătorească mai devreme e semn că are încredere în mine. Îmi venea să-l pup, tu-l în nară de coardă leneșă, da nu mă manifest că după aia i se urcă la cap.
Hopaaaa, apare și Adiță, mamăăăă ce mă enervează ăsta, crede că e mai tare ca mine stă și rânjește pe după mască, tu-l în cur pe mă-sa cu aeroportul lui. Aștia de vor să decoleze de pe aeroportul lui Adiță să-și ia numai bilet du-te nene din orașul meu dacă joci cu ruralul. Trebuia el să facă aeroport când eu sunt așa de ocupat de abia mă apuc de telegondola aia promisă în campania din 2004. De aia îmi plăcea mie de Căncescu: promitea multe, rădea tot și făcea fix nimic. Politician pur-sânge, adevărat, aproape ca mine.
Ăsta înbotnițatu avea doar o punguliță de cadou. Bă, așa se vine la mine cu punguliță, după câte am făcut eu pentru partid și pentru oraș? Am simțit că imi dă sângele pe nas când l-am văzut, dar eu sunt mare om politic, am îmbătrânit în din ăstea, l-am luat în brațe și l-am pupat pe obraji ăia durduli, ia d-aici Covid 19, Doamne iartă-mă! Îi coc eu acum o cheie din aia meșteșugită, sau cum ar zice el îi fac un ” lucru chibzuit” să dea cu subsemnatul până uită să scrie, pfoaiii nu-mi iese din cap cum m-a făcut în campanie cu Mandolină.
Și n-am zis bine Mandolină că hop mă sună și ăsta că vroia să se bage în față la rând la ăstia de au venit să-mi pupe mâna. Golane, tot pe pile și relații să te bagi în față la mine? . Aoleu, trădare, trădare, trădare. Oameni răi și dușmani mari am mai nou. În față mă ia cu La Mulți Ani și în spate bagă cuțitele și mă vor pe lângă treabă. Că am mai aflat una, dar era târziu, cică când a fost la Brașov de i-a promis banii lui Adiță pe care ia și dat de nu i-am mirosit, a bătut cică palma cu Țibre să-l ia la Parlament, să-l facă om. Nici pe asta n-am mirosit-o, alt trădător, toți mă trădează și îmi vor răul. Nu mă așteptam să am pe lângă mine atâția oameni slabi și trădători. Când era bine, era bine, toți cu burta plină și sarmaua în gât, și cu sărumâna pe la ușa mea, acum când vine pericolul mare, toți trădează și fug ca șobolani. Șobolanilor! Nu mor caii când vor câinii, trădători! Să vă pleznească venele la cap de trădători când o să vă întoarceți la mine în genunchi! Leprelor și otrepelor care sunteți!
Mă macină gânduri negre și de ziua mea, nu mai am încredere în nimeni! Hop mă sună și Dunca, altă otravă care mă așteaptă la colț. Și s-a și autoinvitat la ziua mea, că are ceva pentru mine, cadou, că e pe drum, că vine el sigur mai târziu. Ehe! În alți ani erau dimineața la prima oră toți, stăteau ca corul Madrigal și cântau, pe voci. Slugi slabe și trădătoare la pâine goală cu pateu din ăla rău o să ajungă toți.
Mi-a mai stat inima un pic când m-au sunat de la DNA, am crezut că s-a întâmplat ceva, că mă cheamă pe acolo, dar ăștia băieți finuți, mi-au cântat tot biroul în cor ” La Mulți Ani!”, am pus telefonul pe șpicher, să audă sclaveți cum îți cântă procurori. Deca a făcut și un TicToc în cinstea mea pe jamaicana, egipteana, israeliana sau cum s-o numi porcăria aia de melodie de o dansează toți ca pinguinii.
Aoleu, sper că se gândeau la mulți ani de viață, nu la vreo condamnare. Nu, la mulți ani de viață, că mi-au făcut niște dosare boboc, la păstrez acasă și le folosesc când uită slujnica să ia hârtie igienică. Niște nevinovați și procurorașii ăștia!
L-am văzut și pe Vasile Bran, era îmbujorat rău, iar băuse pe datorie coniac de ăla contrafacut, că ,,binei stă mirelui (adica eu)/că nu-i nimeni în lume ca mireasa lui ( adica Brașovul)”. Fain. Și cică să adune el plicurile de la musafiri. Hai marș Vasile, că tu bagi mâna la plic. Că dacă nu am pentru el un loc liber că a fost de patru ori deputat, a fost secretar de stat, e revoluționar cu patalama, etc. Da bă Vasile, am unul de ștergător de parbrize la avioanele din capul lui Veștea.
În fine, am mai stat, am mai discutat, le-am dat valea la sclavi să mergă la treabă că ajunge cu atâta sărbătoare. Și să ne vedem de campania electorală că vine baubau Colibă cu haștagiști după el și draci ne găsește pe toți, învățăm romgleză, pauărpoint și ixcel și dedline după aia și nu mai mișcă unul în front. Sau Susanu, că ăla în loc de salarii le dă amenzi. I-am zis lui Angelica că plec că am o treabă. Mă duc să sărbătoresc la separeu la cărciumă la prietenul meu, să nu mă vadă careva că sunt iar trist și abătut. Mi-a arătat Angelica că a postat pe facebook un prost că e ziua mea că sunt din Buruienești și că sunt profesor doctor de sport de ,,înhață șpaga”, tu-l în cur pe mă-sa că s-au mai luat o mie de proști după el și au scris numai de rele, se certau între ei, că am furat turnul al doilea de la Biserica Neagră, că nu știu ce. Și poporul ăsta, în loc să zică ” La Mulți Ani!” te înjură și de ziua ta. Urât de tot, invidioși pe rezultatele mele din câmpul muncii, needucați și lepre!
Hai marș că tot eu câștig și vă popesc pe toți, dracii vă ia, sclavi la bănci, la Leonte o să ajungeți, pe stradă, cerșetori și muritori de foame, șpăgari ordinari și otrăvuri care sunteți!
Jorhe de Buruienesco
Ahahahahaah! Bine, Jorheeeee! 🙂