Jurnalul lui Georgel – epilog 1

Am așa o durere mare în sufletul meu, și sunt năuc de două zile.
E de rău de tot! Nici să dorm nu mai pot că atunci când adorm chinuit de ce am pățit nu văd decât fața lui Coliban cum se face stăpân pe munca mea, pe orașul meu, pe primăria mea.
Și îl mai visez pe Adiță Cejeu și pe Mandolină cum ascut cuțitele ca să mă lase pe mine muritor de foame, tăiat adânc în șanț ca pe ultimul golan.
Și când sunt treaz tot îmi vine în minte cum l-am văzut eu pe ăla, barbă cheală, la televiziunea lui Petrescu, cum a zis el la 12 noaptea că m-a bătut Coliban, imediat după vot și Petrescu rânjea și îi ținea isonul.
Tot boul ăla postase la ora ora 22:30 că cică Habemus Coliban, după care dădea date din secțiile de votare de nu le avea nici STS-ul, nici BEC-ul, nici partidele, nici nimeni. Securistul dracului! Dar încă se juca atunci, aveam oameni peste tot prin secții dar n-au putut să facă nimic.
Au stat haștagiștii geană pe noi, n-am putut mișca nimic. Degeaba am vorbit eu cu băieții mei de la presă să bage… că sanchi!
La numărătoarea paralelă aproape l-am bătut pe Coliban pe la ora 1 noaptea, dar la 4 dimineața când am centralizat aproape tot, am înghețat în timp ce mă uitam la ecranul ăla.

Eu luasem bătaie la vot! EU! De la un nimeni! Luasem bătaie la vot de la unul care înafară de a fi senator din greșeală, n-a făcut nimic notabil la viața lui. Nimic! Și când am văzut așa, m-am uitat în jur și l-am văzut pe Adiță Cejeu care era fericit că a fost ales din nou la scor bun și i-am văzut pe ăia de pe la alte primării din județ cum rânjeau și își frecau palmele că câștigaseră, și că o să trăiască bine încă 4 ani.
Ăștia hăhăiau și își ascuțeau cuțitele ca să mă execute. Și mie îmi venea să mor, de fapt simțeam cum mor, mă răceam la mâini și la picioare, că mă usuc de viu.
Aveam amețeli la cap și vedeam totul în ceață. Acum eu știu, ca om bătrân ce sunt, ce urmează după o palmă așa grea în viață. Aste e răscruce mare în viață! Pentru că și io am de plătit niște polițe grele, și am fost abil și șmecher și le-am tot fentat, am zis că ziua plăților nu mai vine, dar uite acu m-a fentat viața pe mine.
O să mă belească ăștia ca pe ultima oaie din ocol, și toți o să mă trădeze până la unul… o să ajung ca Dragnea singur la pușcărie, să văd și io lumina soarelui prin fereastră cu zăbrele. Dacă cumva nu m-au trădat deja!

Oprică era ușor amețit că trăsese un uischean și era nedormit de 20 de ore, adormise în cur pe scaun într-o poziție aiurea tare, și tremura prin somn, plângea și se tânguia. Și îi mai curgea și din gură pe bărbie și pe geacă. Săracu, mă uitam așa la el și mă gândeam că dacă ajungeam primar din nou, îl făceam senator pe ăsta, om îl făceam pe viață. Tu-l în cur pe mă-sa, că-l iubesc ca pe copilul meu, de pe stradă l-am luat și l-am crescut la ușă. Chiricheș ronțăia așa tâmp dintr-un covrig. Prost, prost dar face niște covrigi de mâna întâia, campion mondial e cu ei. Asta nu înțelegea exact ce se întâmpla. Copil nevinovat. Când se va termina tot va trebui să îl duc la psiholog, că așa șoc e greu să iei în viață.

Gabor, era trecut mult de 2 la mie, se ținea tare, dar îi sticleau ochii în cap, nu-i venea să creadă, tot șoptea că …șefule nu-i nimic, cerem renumărare și îi ardem acolo, ce sunt 2000 de voturi, punem de la noi 1000, tăiem de la ei 1000, până se dezmeticesc ei că le-am întors portofelul, dormim de mult acasă mulțumiți că facem treabă încă 4 ani.
Dar n-a mers, deja nu mai răspundea nimeni la telefoane, se pupau în bot fără mască în piața la Dramatic cu Coliban. Și ăsta e semn rău! Când te lasă oamenii de baza așa, după ce le-ai dat de mâncare și te-ai îngrijit să le dai un acoperiș deasupra capului!….

Viperele și leprele m-au vândut pe doi lei în noaptea de numărare a voturilor! M-au trădat premeditat! Nu mai știu cum am ajuns acasă, ce am făcut și cum m-am dus înapoi la partid.
Offfff Doamneeee, ce ai făcut, viața, viețișoara mea?
Și la conferința de presă când am apărut, 2 pastile am luat înainte că nu puteam nici să vorbesc și eram leșinat pe picioare, mă ținea Adiță Cejeu de o parte și Gabor de celaltă. Am stomacul șvaițer de la nervii ce mi i-a făcut Coliban Trotinetistul și haștagiștii lui, n-am mâncat, n-am băut nici apă, de duminică.

Nici să-i mai înjur nu mai pot, m-au făcut ca la Nufărul, mi-au luat tot, tot, tot, și m-au nenorocit pe viață, nimic nu mai am. Au luat viața din mine, ăștia, Doamneeee, și nimeni nu le dă pedepsă că m-au scos din sănătate! Și nu înțeleg Doamne de ce, cu ce am greșit io la viața mea să pățesc asta, că am fost om cu toată lumea, am făcut tot binele din lume la orașul ăsta. Am simțit eu de atunci de la coșmarul ăla, Doamne, când am visat că m-a bătut Coliban și Susanu la alegeri și veniseră să mă scoată cu șuturi în cur și cu jandarmerie din primăria mea, că nu e în regulă.
Am avut și presimțire rea cu semn rău de se zbătea ochiul drept și când nesimțiții ăia de golani de la Gazeta Brașovului TV, toată ziua Georgică în sus, Georgică în jos, Georgică a făcut, Georgică a dres, Georgică a furat, ba a și mințit.
Când îi căutai, numai Georgică, Georgică.
Și îi aducea acolo pe toți dușmanii mei, cu care m-am judecat, pe care i-am contrat, pe toată lumea îi aducea să zică de mine rele la lume. Și am vrut să le dau și eu lor ceva, acolo, o atenție, simbolic, ca să tacă dracului din gura aia de golan a lor, să mă mai slăbească, să se facă că nu mă vede.
Să fie oameni cu mine, nu hiene! Ca să fie bine la toată lumea, aia am vrut. Să ia și ei ca ăilalți din presă, care tot de bine și de mine dădeau la știri. Că sunt băiat fain, de caracter și fac treabă bună la oraș. Dar golanul ăla de Petrescu Gură Mare, o tot ținea că are principii, și că am greșit în fața lui, și că are copii, ce exemplu e el în fața lor. Eroism patetic! Nu s-a lăsat, tu-l în cur de mizilean.
Și mai era și boul ăla de Vâju Barbă Cheală, care toată ziua stătea pe Facebook, și dădea în mine din toate pozițiile ca un apucat. Boul ăla nu a zis mama primul cuvânt când a fost mic. Ăla a zis Scripcaru. Ăla e așa de prost că nu îl aștepta pe Moș Crăciun iarna. Ăla îl aștepta pe Moș Scripcaru.
Nu-l cunosc, nu știu cine e, nu l-am văzut în viața mea, dar atâta ură câtă am văzut în ăla, n-am văzut în viața mea la nimenea. Toată ziulica cât era de lungă, ăla nu zicea decât Scripcaru, Scripcaru, Scripcaru!
Na, acuma s-a ales praful, să vă dea Coliban la toți din presă de o chiflă și parizer din ăla rău, că io n-am fost bun cu voi, nu v-a plăcut de mine că am fost băiat de înțeles și de bun simț!
Vaaaai ce mai dansau țonțoroiu duminică noaptea pe internet ăștia de la Gazeta Brașovului TV, vorbeau de alegeri, și râdeau, și chefuiau, și aveau colac de pomană cu lumânare aprinsă înfiptă în el și mâncau colivă de la mort, după care au desfăcut șampanie și se bucurau ca niște cretini că mi-au făcut mie necaz mare, de m-au lăsat fără primăria mea.
Și nemernicii de la Info Brașov cu Iulian Rinder în frunte și cei de la Știri de Brașov, oameni răi și fără caracterul meu. Că eu am caracter de împărțit pentru că când e nevoie Limax pe varză îi consider. Dar acu eu sunt varză.

Da, trist. Și lumea se uita la ei și la noi la sediu la PNL și râdeau ca boii, nu au înțeles că ăia mâncau coliva mea, că îmi făceau parastas în direct în noaptea alegerilor.
Unde am ajuns Doamneeee, unde am ajuns, ce-ai făcut cu sufletul meu, mâncau pomana mea la televizor când eu eram viu?
Ăștia ar merita călcați cu mașina la ce necaz mare mi-au făcut acuma, și batjocură în gura mare, de aproape m-au băgat în groapă. Și cum mai râdeau ei de deștepți ce sunt când mai vorbeau după aia de mine, că m-au făcut serviciile la votare, că nu știu ce, una alta. Dracii să vă ia pe toți de acolo, și cu ăla de-i spuneți sanchi Colonelu, de vă ține isonul, vai de steaua voastră de nenorociți și lepre, ultimii oameni sunteți, de vă bucurați ca dușmanii la necazul vieții mele de mi l-ați provocat cu trotinetă ăla de Coliban Haștagistul.
Și am mai avut eu un semn, Doamne, de mi s-a zbătut a necaz mare ochiul stâng în cap, atuncea când mi-a dat Susanul șutul în cur de am vrut de rușine să intru cu mașina în stâlpi pe stradă, și mă uitam la ăia doi la cârciumă, Rinder și cu Mateescu cum vorbeau și beau din berea plătită de ei Și mă sfidau.
Dacă ieșeam primar, oameni îi făceam pe amândoi, le făceam birou la mine la Primărie! Le făceam primărie în primărie cu bibliotecă lângă, că ăștia și citesc. Offfffff, ce mai pătimesc și sufăr eu acuma, Doamneeee!

    Nu mai pot, mă arde ochii în cap și mă doare toate oasele în ce nervi și încordat am stat zilele ăstea. Cum mai ies eu pe stradă acum că m-a bătut Coliban? Băi mi-e rușine. De trei ori rușine. Ce le zic io la lume acuma? Că am ajuns ultimul om din oraș după ce am fost împăratul orașului, de-mi pupa toți mâinile? Vaaaai, Doamnee ce zile mi-ai dat să trăiesc. Simt cum dacă nu mor, o să înnebunesc! Da lasă că după Jurnalul lui Georgel o să apară după patru ani serialul ,,Revenirea lui Georgel”

    Și la telefon nu mă mai sună nimeni și când sun, nu mai răspunde nimeni. Nici Adiță Cejeu, nici Mandolină Tescovină. Și numai când mă gândesc să ies din casă mă apucă cu atacuri de panică cum am mai avut când m-au legat ăștia, de m-au ținut ascuns o noapte. Și când văd oameni, pun capul în pământ că mă apucă toate depresiile. 

    Doamneeee, ce o să fac eu acum, de acum încolo în viața mea?
Grea întrebare, greu răspuns. M-a lovit dușmanii tare de tot și simt că nu s-a terminat, că ăștia acuma vor să mă dea și afară din partid, și să îmi ia și sprijinul politic ca să nu intru nici viceprimar, cum am zis io că fac dacă pierd alegerile, ca să-i fac lui Coliban cu i-am făcut lui Ghișe. Să rămân șomer miliardar pe viață, asta vor să se întâmple cu mine, să mă ducă la greu lângă Dragnea, pentru ce Doamneee, că io sunt nevinovat în fața Ta, n-am omorât oameni pe stradă, sunt om cu familie și am avut servici de răspundere de la servicii.
Aoleeeeeuuuu, Doamneeeee, viața mea, nu mai pot, ce m-au lovit dușmanii de mă zvârcolesc în chinuri triste!

Jorhe de Buruieneco

Share on Facebook

Tweet

Follow us