Jos Ceausescu! Revolutia continua la cinema

Jos Ceausescu! Revolutia continua la cinema

0 117

Martirii Revolutiei pot rasufla linistiti, oriunde s-ar afla ei in acest moment. Memoria lor este in siguranta, cel putin pentru un veac-doua. Cred si peste o suta de ani cinematografia romaneasca va produce exclusiv filme despre Revolutie. Cantarea Romaniei e nimic pe langa Inganarea monotona a Revolutiei.


Daca era normal ca peliculele scoase dupa ’89 sa marturiseasca despre ceausism si ororile sale, mi se pare cel putin maladiv ca filmele produse la 15-16 ani de la moartea dictatorului sa nu fie-n stare sa depaseasca momentul. Dupa ce ca abia se scoate un film pe an, ala e dedicat sigur venirii pe lume a democratiei prin cezariana. Cu mijloace modeste, ca pe vremea avorturilor ilegale practicate de moase sangeroase prin mahalale, cinematografia noastra obstetrica reuseste uneori nasteri reusite. „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” regizat de Catalin Mitulescu si „A fost sau n-a fost?” al lui Corneliu Porumboiu a convins chiar jurii pretentioase, de la Cannes sau de aiurea, ca sunt doua productii reusite. Sub coronita de lauri se vede insa cu ochiul liber corsetul Revolutiei, care strange ca o menghina ruginita imaginatia regizorala. De cate filme mai e nevoie pana va fi depasit complexul ’89? Se vede treaba ca esecul prelungit al societatii de a spune adevarul despre Revolutie afecteaza grav lumea regizorala, blocata definitiv in ultimul decembrie comunist.


Cea mai proaspata productie aflata in lucru – „Ticalosii”, dupa singurul roman politic post-revolutionar – „Ciocoii noi cu bodyguard” al pretiosului gaunos Dinu Sararu – vorbeste despre senatori, mafioti, bani, faradelegi, toata cohorta de monstri fatati de Revolutie. Vedem asta la stiri in fiecare seara, nu stiu de ce era nevoie de (inca) un film despre aceleasi subiecte expirate.


Singurul debuseu pe care si-l permite fantezia facatorilor de filme este scoaterea de telenovele romanesti pe banda. Cretine, infantile, false ca un ghiul tiganesc, sitcom-urile neaose se autogenereaza in ritm ametitor in studiouri mai mult sau mai putin improvizate. Plutind in lumi paralele, actorasi de mana a patra sunt chirciti de trairi de celuloid; este paradisul in care colcaie luxuriant mari interpreti de talia lui Bordeianu si Zavoranu, descinsi direct din mahala sau din magazia cu butaforie.


In ciuda lipsei infioratoare de talent si decenta scenica, macar nu e vorba tot despre Revolutie. Asta o fi fost motivul pentru care actori gigantici sunt ademeniti in platouri; am citit de curand ca insasi Olga Tudorache a refuzat colaborarea la o astfel de insailare siropoasa doar pentru este prea in varsta pentru ritmul infernal al filmarilor. In schimb, un alt monstru sacru – Gheorghe Dinica, nu va avea retineri sa apara in facatura „La serviciu”.


Uite-asa ajunge telespectatorul sa astepte cu sufletul la gura marile capodopere reciclate ale lui Sergiu Nicolaescu. Senatorul-regizor a primit de curand de la forurile competente, pentru resuscitarea justitiarului Miclovan, vreo sase sute de mii de euro. „Un fleac! M-au arvunit!” ar spune comisarul Miclovan, rapus de rafala bugetului.


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.