Jacques Baud, colonel al armatei elvețiene: „Abordarea rusă a războiului este foarte diferită de cea a SUA” (1)

Zeitgeschehen im Fokus.– Jacques Baud, colonel al armatei elvețiene, expert în informații militare și adjunct NATO, analizează războiul din Ucraina: „Abordarea rusă a războiului este foarte diferită de cea a SUA”.

Zeitgeschehen im Fokus.- Colonel Baud, cunoașteți regiunea în care acum este război. Ce concluzii ați tras din ceea ce se întâmplă în Ucraina?
Cunosc destul de bine regiunea. Am fost la DFAE [Ministerul Afacerilor Externe elvețian] și, în numele lor, am fost detașat la NATO timp de cinci ani. Treaba mea era să combat proliferarea armelor letale, în această calitate am contribuit la programul din Ucraina după 2014. În plus, cunosc foarte bine Rusia, NATO și Ucraina datorită muncii mele anterioare în informații strategice. Vorbesc limba rusă și am acces la documente pe care puține persoane din Occident le citesc.

Sunteți un expert în situația din Ucraina. Activitatea profesională v-a dus în actuala regiune de criză. Cum percepeți ceea ce se întâmplă?
E o nebunie, ba chiar putem spune că există o adevărată isterie. Ceea ce mă surprinde, și chiar mă deranjează, este că nimeni nu se întreabă de ce rușii au lansat această operațiune. Nimeni nu vrea să susțină război și, cu siguranță, nici eu. Dar, în calitate de fost șef al „Politică și doctrină” la Departamentul ONU pentru Operațiuni de Menținere a Păcii din New York timp de doi ani, îmi pun mereu întrebarea: Cum ajungem la punctul de a începe un război?

Care a fost sarcina dvstră. la ONU?
ONU trebuia să înțeleagă cum se întâmplă războaiele, ce factori duc la pace și ce se poate face pentru a evita victimele sau cum se poate preveni războiul. Dacă nu înțelegi cum se întâmplă războiul, atunci nu poți găsi o soluție. Suntem exact în această situație. Fiecare țară impune propriile sancțiuni împotriva Rusiei și știm foarte bine că acest lucru nu duce nicăieri. Ceea ce m-a șocat în mod deosebit a fost declarația ministrului francez al economiei că vor să distrugă economia rusă cu scopul de a face poporul rus să sufere. O astfel de afirmație este indignantă.

Cum evaluați ofensiva rusă?
Atacarea unui alt stat contravine principiilor dreptului internațional. Dar de asemenea trebuie luat în consideratie și fundalul unei astfel de decizii. În primul rând, trebuie clarificat că Putin nu este nici nebun, nici deconectat de realitate. Este o persoană metodică și sistematică, adică foarte rusă. Cred că era conștient de consecințele operațiunii sale în Ucraina. În mod evident, a apreciat pe bună dreptate că dacă a efectuat o „mică” operațiune pentru a proteja populația din Donbass sau o operațiune „masivă” în favoarea populației din Donbas și a intereselor naționale ale Rusiei, consecințele ar fi aceleași. Așa că a mers pe soluția supremă.

Care este obiectivul Rusiei?
Cu siguranță nu este îndreptat împotriva populației ucrainene. Putin a spus-o iar și iar. Se vede și în fapte. Rusia continuă să furnizeze gaz Ucrainei. Rușii nu au împiedicat asta. Nu au închis internetul. Nu au distrus centralele electrice și alimentarea cu apă. Deși, este posibil ca astfel de servicii să fi oprit în zonele de luptă. Dar abordarea războiului rusesc este foarte diferită de cea a americanilor, sunt exemplele din fosta Iugoslavie, Irak și Libia. Când țările occidentale au atacat aceste națiuni, au distrus mai întâi alimentarea cu apă și electricitate și toată infrastructura.

De ce procedează Occidentul în acest fel?
Abordarea occidentală, este necesar să o analizăm din punctul de vedere al doctrinei sale operaționale, se bazează pe ideea că dacă distrugi infrastructura, populația se va revolta împotriva „dictatorului” și vei putea scăpa de el. Aceasta a fost și strategia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când orașe germane precum Köln, Berlin, Hamburg, Dresda etc. au fost bombardate până la distrugere. Au vizat direct populația civilă, astfel încât să aibă loc o revoltă. Guvernul își pierde puterea din cauza unei revolte și tu câștigi războiul fără a-ți pune în pericol propriile trupe. Aceasta este teoria [practica este foarte diferită].

Care este abordarea rusă
Este complet diferită. Și-au anunțat clar obiectivul. Ei vor „demilitarizarea” și „denazificarea” Ucrainei. Dacă urmăriți cu sinceritate situația, exact asta fac. Desigur, un război este un război și, din păcate, există întotdeauna morți în acest proces, dar este interesant de văzut ce spun cifrele. Vineri, 4 martie, ONU a raportat că 265 civili ucraineni au fost uciși. Seara, Ministerul rus al Apărării a stabilit numărul soldaților morți la 498. Aceasta înseamnă că există mai multe victime în rândul armatei ruse decât în ​​rândul civililor din partea ucraineană. Dacă acum compari asta cu Irakul sau Libia, atunci este exact opusul cu războaiele pe care Occidentul le declanșează.

Mass-media occidentală nu arată adevărul?
Nu. Presa noastră susține că rușii vor să distrugă totul, dar evident că nu este adevărat. De asemenea, sunt îngrijorat de felul în care presa noastră îl portretizează pe Putin, ei vorbesc ca și cum dintr-o dată „tiranul” ar fi decis să atace și să cucerească Ucraina. SUA au avertizat timp de câteva luni că va avea loc un atac surpriză, dar nu s-a întâmplat nimic. Într-adevăr, serviciile de informații și liderii ucraineni au negat în mod repetat astfel de avertismente americane. Privind îndeaproape rapoartele militare și pregătirile de pe teren, se poate vedea destul de clar că Putin nu avea intenția de a ataca Ucraina până la jumătatea lunii februarie.

De ce s-a schimbat asta? Ce s-a întâmplat?
Mai întâi trebuie să știi unele lucruri, altfel nu înțelegi. La 24 martie 2021, președintele ucrainean Zelensky a emis un decret prezidențial de reluare a Crimeei. Apoi a început să deplaseze armata ucraineană spre sud și sud-est, spre Donbass. De un an încoace, există o mare concentrare de trupe ucrainene la granița de sud a Ucrainei. Zelensky a susținut întotdeauna că rușii nu vor ataca Ucraina. Ministrul ucrainean al apărării a confirmat de asemenea acest lucru în mod repetat. În mod similar, șeful Consiliului de Securitate ucrainean a declarat în decembrie și ianuarie că nu există semne ale unui atac rusesc asupra Ucrainei.

A fost un truc?
Nu, și sunt sigur că Putin nu a vrut să atace Ucraina, a spus asta în repetate rânduri. Evident, au existat presiuni din partea SUA pentru a începe războiul. SUA nu sunt interesate de Ucraina însăși. Ceea ce doreau era să crească presiunea asupra Germaniei pentru a închide Nord Stream II. Au vrut ca Ucraina să provoace Rusia, iar dacă Rusia ar reacționa, Nord Stream II ar îngheța.
La un astfel de scenariu s-a făcut aluzie când Olaf Scholz a vizitat Washingtonul, iar Scholz în mod clar nu a vrut să-l accepte. Asta nu este doar părerea mea, sunt mulți diplomați americani care au înțeles-o astfel: unul dintre obiectivele principale a fost Nord Stream II și nu trebuie să uităm că această conductă a fost construită la cererea germanilor. Este în principiu un proiect german. Pentru că Germania are nevoie de mai mult gaz pentru a-și atinge obiectivele energetice și climatice.

De ce sunt SUA interesate de conflict?
Începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, politica SUA a fost întotdeauna aceea de a împiedica Germania și Rusia (sau URSS) să lucreze mai strâns împreună. Asta în ciuda faptului că germanii au o frică istorică de ruși. Dar aceste două țări sunt cele mai mari puteri din Europa. Din punct de vedere istoric, au existat întotdeauna relații economice între Germania și Rusia. Și SUA au încercat întotdeauna să evite asta. Nu trebuie uitat că, într-un război nuclear, Europa ar fi câmpul de luptă. Asta înseamnă că, într-un astfel de caz, interesele Europei și ale SUA nu ar fi neapărat aceleași. Aceasta explică de ce în anii 1980 Uniunea Sovietică a sprijinit mișcările de pace în Germania. O relație mai strânsă între Germania și Rusia ar face ca strategia nucleară a SUA să fie inutilă.

De ce SUA critică dependența energetică a Germaniei?
Este ironic faptul că SUA critică dependența energetică a Germaniei sau a Europei de Rusia. Rusia este al doilea cel mai mare furnizor de petrol din lume. SUA își cumpără petrolul în principal din Canada, apoi din Rusia, Mexic și Arabia Saudită. Aceasta înseamnă că SUA este parțial dependentă de Rusia. Acest lucru este valabil și pentru motoarele lor de rachete, de exemplu. Asta nu deranjează SUA. Dar deranjează faptul că europenii sunt dependenți de Rusia.
În timpul Războiului Rece, Rusia, mai bine zis Uniunea Sovietică, a onorat întotdeauna toate contractele de gaze. Modul de gândire rusesc în această privință este foarte asemănător cu cel elvețian. Rusia are o mentalitate care respectă legea; se simte legat de reguli la fel ca Elveția. Nu înseamnă că nu au emoții, dar atunci când sunt stabilite reguli, le respectă. În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică nu a făcut niciodată o legătură între comerț și politică. În acest sens, disputa legată de Ucraina este preponderent politică.

Potrivit lui Brzezinski, Ucraina ar fi cheia pentru a domina Eurasia. Ce rol joacă această teorie în acest război?
Brzezinski a fost, fără îndoială, un mare gânditor și încă influențează gândirea strategică a SUA. Dar nu cred ca acest aspect să fie cheie în special în această criză. Ucraina este cu siguranță importantă. Dar întrebarea cine domină sau controlează Ucraina nu este punctul principal aici. Rușii nu vor să controleze Ucraina. Problema Ucrainei pentru Rusia, ca și pentru alte țări, este strategică.

Ce înseamnă asta?
În toate discuțiile care se desfășoară peste tot, problemele cruciale sunt ignorate. Lumea vorbește despre arme nucleare, dar parcă s-ar uita la un film. Realitatea este ceva diferit. Rușii vor să stabilească o distanță între forțele militare ale NATO și Rusia. Puterea NATO nu este alta decât puterea nucleară americană. Aceasta este esența NATO. Când lucram la NATO, Jens Stoltenberg – pe atunci șeful meu – spunea: „NATO este o putere nucleară”. Astăzi, SUA și-au desfășurat sistemele de rachete în Polonia și România, care includ sisteme de lansare MK-41.

Acestea sunt arme defensive?
SUA, desigur, spun că sunt pur defensive. De fapt, se pot trage rachete antibalistice din aceste lansatoare. Dar pot lansa și rachete nucleare cu același sistem. Aceste rampe sunt la doar câteva minute de Moscova. Dacă într-o situație de tensiune crescută în Europa rușii detectează, cu imagini din satelit sau informații, activități pe aceste platforme care indică pregătiri pentru o lansare, vor aștepta până vor fi lansate rachete nucleare spre Moscova?
Desigur că nu. Ei ar lansa imediat o lovitură preventivă. Toată această situație s-a înrăutățit după ce SUA s-au retras din Tratatul ABM [Tratatul de Rachete Anti- balistice]. Conform acestui Tratat, sistemele de acest tip nu puteau fi implementate în Europa. Ideea a fost tocmai de a menține un anumit timp de reacție în cazul unei confruntări. Asta pentru că pot apărea erori neintenționate.
Am avut așa ceva în timpul Războiului Rece. Cu cât distanța dintre rachetele nucleare este mai mare, cu atât ai mai mult timp pentru a reacționa. Dacă rachetele sunt desfășurate prea aproape de teritoriul Rusiei, Rusia nu va avea timp să reacționeze în cazul unui atac și riscă să intre în război nuclear mult mai repede. Acest lucru afectează toate țările vecine. Sovieticii, la vremea lor, și-au dat seama de acest lucru, motiv pentru care au creat Pactul de la Varșovia.
Mai întâi a fost NATO… NATO a fost fondată în 1949, iar Pactul de la Varșovia doar șase ani mai târziu. Motivul a fost reînarmarea RFG și intrarea ei în NATO în 1955.
Dacă te uiți la harta din 1949, poți vedea un decalaj foarte mare între puterea nucleară a NATO și cea a URSS. Pe măsură ce NATO a avansat spre granița cu Rusia, incluzând Germania, Rusia a reacționat cu Pactul de la Varșovia. La acea vreme, țările din Europa de Est erau deja toate comuniste și sub controlul propriilor partide comuniste. URSS a vrut să aibă o centură de siguranță în jurul ei, așa că a creat Pactul de la Varșovia. A vrut să mențină un „glacis” (apărare fortificată), astfel încât să poată duce un război convențional cât mai mult timp posibil. Asta a fost ideea: să faci un război convențional cât mai lung și să eviți să intri în nuclear.

Continuă să fie așa și astăzi?
După Războiul Rece, strategia nucleară a fost oarecum uitată. Securitatea nu mai era o chestiune de arme nucleare. Războiul din Irak, războiul din Afganistan au fost războaie cu arme convenționale, iar dimensiunea nucleară era scoasă din vedere. Dar rușii nu au uitat. Ei gândesc strategic. În acel moment, am vizitat Statul Major al Academiei Voroșilov din Moscova. Acolo puteai vedea cum gândesc oamenii. Ei gândesc strategic, așa cum ar trebui să se gândească în vremuri de război.

Se întâmplă asta astăzi?
Astăzi se poate vedea foarte clar. Oamenii lui Putin gândesc strategic. Rușii au gândire strategică, gândire operațională și gândire tactică. Țările occidentale, așa cum am văzut în Afganistan sau Irak, nu au nicio strategie.
Aceasta este exact problema pe care o au francezii în Mali. Mali le-a cerut acum să părăsească țara, pentru că francezii ucid populația fără o strategie și fără un obiectiv strategic. Cu rușii este cu totul altceva, ei gândesc strategic. Au un scop. La fel este și cu Putin.

În presa noastră ni se spune că Putin a pus în joc arme nucleare. Ați auzit și dvstră. asta?
Da, Vladimir Putin și-a pus forțele nucleare pe nivelul de alertă 1 pe 27 februarie. Dar aceasta este doar jumătatea poveștii. Pe 11 și 12 februarie a avut loc conferința de securitate la München. Zelensky era acolo. El a indicat că dorește să achiziționeze arme nucleare. Acest lucru a fost interpretat ca o potențială amenințare și semaforul roșu s-a aprins la Kremlin.
Pentru a înțelege, trebuie să ne amintim Acordul de la Budapesta din 1994. Era vorba despre distrugerea rachetelor nucleare pe teritoriul fostelor republici sovietice, lăsând doar Rusia ca putere nucleară. De asemenea, Ucraina a predat Rusiei arme nucleare în schimbul inviolabilității granițelor sale. Când Crimeea s-a întors la Rusia în 2014, Ucraina a spus că nu va respecta acordul din 1994.

Să revenim la armele nucleare. Ce a spus de fapt Putin ?
Dacă Zelensky ar dori să recupereze armele nucleare, asta ar fi cu siguranță inacceptabil pentru Putin. Dacă are arme nucleare chiar la graniță, există foarte puțin timp de avertizare. În cadrul conferinței de presă de după vizita lui Macron, Putin a spus clar că, dacă distanța dintre NATO și Rusia este mică, acest lucru ar putea duce la complicații fără ca noi să ne dăm seama.
Dar elementul decisiv a fost la începutul operațiunii împotriva Ucrainei, când ministrul francez de externe l-a amenințat pe Putin declarând că NATO este o putere nucleară. Putin a reacționat ridicând nivelul de alertă al forțelor sale nucleare. Presa noastră, desigur, nu a menționat acest lucru. Putin este un realist; El este cu picioarele pe pământ și are un scop.

Ce l-a determinat pe Putin să intervină militar acum?
Pe 24 martie 2021, Zelensky a emis un decret prezidențial pentru a recuceri Crimeea prin forță. A început pregătirile pentru a face acest lucru. Dacă aceasta a fost adevărata lui intenție sau pur și simplu o manevră politică, nu știm. Ceea ce am văzut, însă, este că a întărit masiv armata ucraineană în regiunea Donbass și la sud spre Crimeea.
Desigur, rușii erau conștienți de această concentrare de trupe. În același timp, NATO a desfășurat exerciții de amploare între Marea Baltică și Marea Neagră. De înțeles, acest lucru i-a determinat pe ruși să reacționeze. Au realizat exerciții în districtul militar de sud. Lucrurile s-au calmat după aceea, iar în septembrie Rusia a efectuat exercițiile de mult planificate „Zapad 21”. Aceste exerciții se țin la fiecare patru ani. La sfârșitul exercițiilor, unele trupe au rămas în apropierea Bielorusiei. Acestea erau unități ale Districtului Militar de Est. Cea mai mare parte a echipei rămasă acolo s-a păstrat pentru o mare manevră planificată cu Bielorusia la începutul acestui an.

Cum a reacționat Occidentul la asta?
Europa și în special SUA au interpretat acest lucru ca o întărire a capacităților ofensive împotriva Ucrainei. Experții militari independenți, dar și șeful Consiliului de Securitate al Ucrainei, au declarat că nu aveau loc pregătiri pentru război în acel moment. Echipa lăsată de Rusia în octombrie nu era destinată unei operațiuni ofensive.
Cu toate acestea, așa-zișii experți militari occidentali, în special în Franța, au interpretat acest lucru ca pregătiri pentru război și au început să-l desemneze pe Putin drept nebun. Așa a evoluat situația de la sfârșitul lunii octombrie 2021 până la începutul acestui an. Modul în care SUA și Ucraina au comunicat cu privire la această problemă a fost foarte contradictoriu. SUA au avertizat despre o ofensivă planificată, în timp ce Ucraina a negat-o. Era un dus și întors permanent.
Va urma

Karen Smith din Alerta Digital
Sursa: invictuswebmedia.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us