Izvorul Tamaduirii
Ieri s-a sarbatorit in lumea Ortodoxiei un mare praznic ce dateaza de prin anii 500 ai erei crestine, cand un orb si-a recapatat vederea dupa ce si-a spalat fata cu apa unui izvor aflat in apropierea Constantinopolelui. In urma acestei minuni, pe acel loc a fost ridicata o biserica, purtand hramul “Izvorul Tamaduirii”.
La noi in tara cele mai cunoscute izvoare a caror ape pot vindeca suferintele trupesti si sufletesti sunt cele de la manastirea Dervent, din judetul Constanta, si cel din Biserica Greceasca din Braila, in apropierea centrului orasului.
Izvorul dobrogean, conform legendei, a aparut dupa ce sf. Andrei a batut cu toiagul in pamant, in cautarea apei.
La Braila, Izvorul Tamaduirii – cel mai cunoscut din tara – a inceput sa-si ofere apele vindecatoare acum cateva sute de ani, cu ocazia unor lucrari la biserica de atunci.
Un alt asemenea izvor a aparut si la Horezu, in preajma lacasului sfant. Cu ocazia sarbatoririi hramului, acolo are loc si un targartizanal, zona fiintand si ca obiectiv turistic.
Si la Sambata de Sus manastirea ctitorita de domnitorul Brancoveanu (ii si poarta numele) are, ca al doilea hram, Izvorul Tamaduirii, ocazie cu care se sfinteste fantana.
Sfintiri de apa au avut loc in toate bisericile, dupa un ritual care este influentat de momentul Invierii, fiind astfel numit “sfintirea mica” sau “agheasma mica”, spre deosebire de sfintirea apei de Boboteaza, principala de acest fel din cursul anului.
Sarbatoarea este inchinata Maicii Domnului si ajuta pe cei bolnavi, trupeste si sufleteste, sa treaca mai usor, in suferinta lor, perioada sarbatoririi Pastilor.
Din pacate, lumea s-a prostit in asemenea hal, incat, pentru un pet cu apa sfintita, au ajuns sa se bata intre ei, ca sa fie cat mai primii in posesia ei, de parca apa luata mai repede ar fi mai cu dichis.
Este bine sa crezi in puterea divina, caci asa ceva iti ofera un sprijin sufletesc la nevoile in care traim. Dar – poate mai mult ca oriunde – in relatia cu puterea divina trebuie sa existe o mult mai mare decenta, caci Dumnezeu este prea mare ca sa nu ajunga tuturor.
Dan Bota
