Izolarea bătrânilor e începutul sfârșitului! (2)
Se vor analiza vreodată, cu seriozitate, efectele în degradarea sănătății și în pierderi de vieți omenești ca urmare a izolării sociale aplicate forțat vârstnicilor?
Se pare că nu. Organismele responsabile de sănătatea noastră, atât cele internaționale cât și cele naționale, nu par a fi preocupate de nimic altceva în afară de evoluția epidemiei pe care o traversăm. De consecințele sale directe asupra forței de muncă active și de efectele sale economice pe termen lung. În acest tablou, existența și impactul niciunei alte boli, indiferent de consecințele ei sociale, nu par a mai avea vreo importanță. Urmările izolării sociale a bătrânilor sunt și ele trecute la pierderi colaterale și, drept urmare, nu mai preocupă pe nimeni. Cu atât mai mult cu cât bătrânii nu au în sprijinul drepturilor lor organizații interne sau internaționale puternice, al căror glas să fie ascultat.
Grav este că efectul distrugător al izolării sociale aplicate celor vârstnici se suprapune cu rezultatul devastator pe plan psihic al fricii induse pe toate canalele media și oficiale, prin fiecare apariție publică a guvernanților, prin fiecare comunicare a O.M.S. Teama, amplificată zile și săptămâni la rând, incertitudinea, puseurile de panică, se adaugă în mod nefericit sentimentului de frustrare generat de excluderea forțată din comunitate, senzației de ostracizare, simțământului de discriminare. Nimeni nu a contabilizat pierderile de vieți omenești în rândul bătrânilor cauzate de izolarea socială. Viața de zi ci zi demonstrează, fără drept de apel, că pe nimeni nu interesează impactul psihologic și din punct de vedere al sănătății fizice suferit de cei pe care factorii de putere, vrând să pară grijulii, i-au categorisit ca fiind „vulnerabili”.
Acest dezinteres evident pentru consecințe ar putea însemna inclusiv că, ne existând repercusiuni notabile, metoda poate fi repetată în situații similare. De ce nu sunt consultați psihiatri, sociologi și nu se face o analiză comparativă asupra riscurilor reprezentate de virus și de izolare? De ce abia acum „și-a dat seama” și OMS de realitate și ,după ce o lungă perioadă a recomandat blocarea în case a populației, declară senin că apreciază măsurile luate de Suedia, singura țară care nu și-a supus populația și economia suitei de măsuri dure de inspirație chineză?
Ei sunt cei care au ridicat societatea din care sunt astăzi excluși!
De fapt, cine sunt ei, acești bătrâni stigmatizați azi?
Deși pare neverosimil, nimeni nu este preocupat de faptul că vârstnicii, în ciuda anilor adunați de viață, nu sunt tarați mintal. Ei se informează, ei judecă, ei compară, ei află, ei înțeleg exact ceea ce li se pregătește și nu pot fi păcăliți. Reflexul de a crede că a fi bătrân înseamnă a fi inconsecvent mintal, a fi incapabil să realizezi ceea ce se întâmplă cu tine, aparține unor minți înguste, unor personaje pentru care oamenii sunt doar cifre și nimic mai mult. Ei, bătrânii de azi sunt specialiștii de ieri, sunt doctorii eminenți de ieri, sunt epidemiologii renumiți de ieri, sunt virusologii apreciați ieri. Ei sunt cei care au ridicat societatea din care sunt astăzi excluși. Este o mare greșeală să crezi că, dacă au trecut de 65 de ani tot ce au acumulat ei într-o viață a dispărut în eter. Rațiunea nu are vârstă! Lor, bătrânilor, li se face o mare nedreptate atunci când sunt considerați o gloată ineptă, care nu pricepe lumea în care trăiește.
„Cei care nu au bătrâni, să-i cumpere”, spune un inspirat proverb românesc. Noi, îi avem, îi desconsiderăm, îi izolăm de societate și le scurtăm astfel viața!
La fel ca tinerii, bătrânii citesc, cunosc limbi străine, mânuiesc internetul, folosesc telefoanele inteligente, discută între ei. Nu sunt niște entități amorfe, inerte, depășite de vreme și dezinteresați de viață. Ei află că nume sonore, cu rezonanță mondială, spun că această pandemie a fost creată artificial, că nu are o bază reală și că de fapt se urmăresc scopuri politice obscure. Ei citesc vorbele celor care susțin că bătrânii sunt o povară; că numărul lor a devenit un pericol pentru societatea de azi și pentru cea viitoare; că ar trebui să apară un virus care să-i împuțineze; că ar trebui vaccinați obligatoriu, prin lege, pentru a li se scurta viața. Acum, brusc, a apărut un virus care se spune că îi atacă cu predilecție pe seniori, iar un oarecare bogătaș a investit miliarde în fabricarea unui vaccin cu care ar trebui să fie obligatoriu vaccinată întreaga omenire pentru ca el să-și recupereze banii. Și, se simt atacați.
Și cei trecuți de 65 sunt oameni pe această primitoare și binecuvântată planetă!
Nu știu cât de reale sunt aceste știri. Cât este adevăr și cât este manipulare. Dar știrile există. Ele circulă și lucrează asupra conștientului și inconștientului bătrânilor la fel cum îi afectează și pe tineri. Ele adună stres, nemulțumire, teamă față de viitor, incertitudine, frustrare. Și, peste toate acestea, spunându-le că-i protejează, guvernanții îi condamnă la izolare socială fără a-i interesa consecințele ei imediate și viitoare. De ce să-i discriminăm?
Cei trecuți de 65 vor să fie considerați oameni, nu rebuturi ale societății şi este firesc să fie tratați la fel ca ceilalți semeni ai lor. Nimic mai mult!
Ei, seniorii (cum îi numesc pe cei trecuți de 65 de ani atât O.M.S. cât și unii politicieni), nu cer un tratament special. Ei vor să fie considerați oameni, nu rebuturi ale societății și socotesc că este firesc să fie tratați la fel ca ceilalți semeni ai lor. Nimic mai mult! Pare de ne înțeles de ce politicienii nu se gândesc că o astfel de măsură, prin care este desconsiderată o parte a societății, provoacă un sentiment de neîncredere (cel puțin) și în rândul celorlalte segmente de vârstă ale populației? Sau ei, politicienii, cunosc prea bine că cei mai în vârstă, după o mai lungă experiență de viață, sunt mai greu de manipulat și se tem pentru rezultatele din alegerile electorale?
Cei peste 65 de ani reprezintă, totuși, cam 17% din electorat. Un procent de loc de neglijat.
Discriminarea pe criterii de vârstă naște monștri
Da, discriminarea pe criterii de vârstă naște monștri care pot devora societatea. În timpurile noastre, ageismul poate marca începutul sfârșitului pentru o societate normală. Proiecțiile în viitor sunt ușor de înțeles. Azi sunt discriminați bătrânii.
Dacă lucrurile merg „bine”, mâine, tot pe criterii de vârstă pot fi discriminați tinerii. Apoi, copiii sub o anumită vârstă, apoi femeile fiindcă după o anumită vârstă nu mai pot procrea. Apoi… Da, domnilor politicieni, discriminarea pe criterii de vârstă poate echivala cu deschiderea cutiei Pandorei. Depinde de reacția societății și de înțelepciunea voastră ca relele ascunse acolo, conform legendei, (aroganța, prostia, suferința, cruzimea, lăcomia, gelozia, ura, tristețea, teama, bolile, lenea, moartea) să se răspândească sau nu în lume.
Și, să nu uităm, tineri sau bătrâni, că speranța a fost pusă tocmai la fundul cutiei. Ca să iasă ultima.
Teo Palade
Sursa: IonCoja.ro
NOTA
În foto: Cap de batran de Stefan Luchian
Bun articol. Și bine ales tabloul din medalion.