Home Homo Ecologicus IS THE UK FINISHED? SAU CAPITULAREA DEMOGRAFICA A MARII BRITANII

IS THE UK FINISHED? SAU CAPITULAREA DEMOGRAFICA A MARII BRITANII

Homo Ecologicus

iul. 20, 2025

0 290

Conform unui articol din 28 iunie din Spectator Marea Britanie va înceta să fie majoritar britanică în 2063, doar în câțiva zeci de ani, și deci foarte probabil pe durata vieții unora dintre cei care citesc aceste rânduri. Ceea ce ne face să întrebam: is the UK finished?
Este Marea Britanie terminată?
A capitulat Marea Britanie din punct de vedere demografic?
Compoziția etnică a insulelor britanice se schimbă rapid, iar britanicii încep să dezbată subiectul „what does it mean to be british / ce înseamnă sa fii britanic”? [Link: https://www.spectator.co.uk/…/demographics-is-the-new…/]
Mai deține definiția „britanic/ă” un component rasial? O dimensiune istorică?
O dimensiune a apartenenței unei comunități de aceeași limbă, tradiție, geografie, cultură și religie?
Sociologii și intelectualii britanici ezită să răspundă afirmativ acestor întrebări de teama de a nu fi etichetați drept „extremiști”, „rasiști” sau „incompatibili” cu gândirea progresistă și post-modernă.
Mii de ani Marea Britanie a fost populată de ființe umane aparținătoare rasei albe. La început exclusiv, dar în ultimii zeci de ani doar parțial, până când, pe la mijlocul acestui secol, ea va deveni minoritară.
Odată atins acest prag, până la sfârșitul secolului, populația britanică va deveni un procent demografic neglijabil și va fi imposibil ca în Marea Britanie compoziția etnică să revină acolo unde a fost acum 100 de ani.

Experienta demografica franceza
Ce se întâmplă?
Când francezul Camus (despre care am scris luna trecută) a devizat „the great demographic replacement theory” („teoria marii substituiri demografice”) a fost dat în judecată pentru „hate speech / incitare la ură”.
Poți, la fel ca și comuniștii, să amendezi sau să trimiți în lagăre de penitență oameni pentru ideile lor, dar nu poți evita realitatea care mai devreme sau mai târziu se va implementa ca urmare a ideilor interzise.
Comentariile acestea sunt relevante și pentru România. Din diferite motive și circumstanțe istorice România a fost păzită de mutațiile demografice care caracterizează Occidentul.
Noi nu am avut colonii. Dar intrarea în UE a deschis poarta și în România spre demararea unui proces de mutații demografice pe care le putem tot mai puțin stăpâni ori preveni.
Migrația masivă în Occident afecteaza si Romania.
Acum că a intrat în Schengen România va deveni un și mai puternic magnet pentru migranți. Politicile României care au cauzat migrarea masivă a românilor în Occident cauzează și ele un deficit demografic și, deci, necesitatea importării de mână de lucru, la fel ca Germania anilor 50 și 60.
Forța de muncă aparține unor civilizații total diferite, religii total diferite, grupuri etnice total diferite de cele europene. Ne putem deci aștepta ca, dacă nu adoptăm politici profilactice, ceea ce vedem azi în Marea Britanie să vedem în România într-o sută de ani. Poate și mai devreme.

Capitularea demografică a Marii Britanii
Iata câteva paragrafe în română din articolul britanic, urmând ca cei interesați să-l poată citi, în întregime și în engleză aici: https://www.spectator.co.uk/…/demographics-is-the-new…/
Titlul articolului este Demografia este noua linie de demarcație în dreapta politică (Spectator 28 iunie 2025)

* * *

Este un moment de rău augur pentru o conferință despre starea națiunii. În fiecare săptămână, țărmurile pe care le-am apărat împotriva lui Hitler, Napoleon și Armada Spaniola sunt încălcate de sute de bărbați străini, în timp ce solicitanții de azil reprezintă „o proporție semnificativă” dintre cei anchetați în prezent pentru abuzul sexual asupra copiilor britanici.
La începutul acestei luni, au existat zile de revolte violente anti-imigrație în Ballymena. Cei cinci independenți din Gaza aleși anul trecut au marcat ascensiunea sumbră a sectarismului electoral în Marea Britanie, o tendință care este menită să se accelereze.
Academicienii și persoanele din interiorul guvernului, disperați de starea Marii Britanii, se îngrijorează de războiul civil iminent pe criterii etnice.
„Acum și Anglia”, o conferință de o zi găzduită de Roger Scruton Legacy Foundation săptămâna aceasta la Westminster, a fost prezentată ca „explorarea națiunii, culturii și identității într-o perioadă de schimbare și reînnoire”.
În realitate, „o perioadă de declin și criză” ar fi fost probabil mai potrivită.
La rădăcina fiecărei probleme se află imigrația masivă, nesolicitata, și schimbarea demografică care a rezultat. Cifrele sunt sumbre. Conform tendințelor actuale, se așteaptă ca britanicii albi să fie o minoritate în Marea Britanie până în 2063, potrivit unui studiu recent realizat de profesorul Matt Goodwin; cifra este chiar mai devreme pentru Anglia. Centrul pentru Controlul Migrației prevede că, dacă nimic nu se schimbă, până în 2035, un sfert din populația Angliei va fi născută în străinătate, iar o treime din populație va fi migrantă de prima sau a doua generație.
Mai puțin de unul din patru copii din școlile din Greater London sunt britanici albi.
Aceasta este esența problemei: diviziunea în mare măsură generațională, care devine din ce în ce mai vizibilă în dreapta politica britanică. Există mulți care preferă să ignore etnia, strămoșii și demografia pe motiv că astfel de subiecte sunt atât irelevante, cât și dezgustătoare; există chiar și unii care insistă, împotriva tuturor dovezilor disponibile, că multiculturalismul a fost un succes.
Pe de altă parte, există cei care nu se scuză să creadă că englezii sunt un grup etnic, că Anglia este casa noastră și că, cu cât societatea noastră devine mai diversă, cu atât va fi mai puțin fericită.
Asemenea sentimente ar fi fost de bun simț pentru majoritatea oamenilor de-a lungul istoriei omenirii. Este normal și natural să te identifici cu propriul grup etnic.
De asemenea, este normal și natural ca un popor să se înțeleagă pe sine însuși ca popor.
Totuși, în ultimii 60 de ani, pe măsură ce barierele morale woke s-au extins în întreaga noastră cultură, astfel de sentimente au devenit profund tabu. Dacă acest tabu este încălcat acum, nu este prea devreme.
A atins Marea Britanie punctul final?
Cum a ajuns Marea Britanie aici și ce poate învăța România din experiența britanică? De-a lungul istoriei lor, britanicii nu au fost doar o forță spre bine și progres civilizațional. Au fost și un laborator al istoriei în care s-au plămădit idei distructive, precum ateismul, evoluționismul, avortul, controlul populației, hedonismul și nihilismul. Au fost idei cu care britanicii s-au mândrit și care i-au făcut aroganți. Au spart tradiția creștină multimilenară a Europei făcând loc acestor idei distructive.
Dacă britanicii au răspândit creștinismul într-o parte mare a globului, peste tot ducând cu ei The King James Bible, tot ei au răspândit și semănat ideile care mai târziu au dus la posibila eradicare a însăși existenței rasei britanice. Acum 190 de ani, în 1835, Darwin era în Chile și Galapagos, creionându-și teoria evoluționistă care la rândul ei a fost o tentație și argument adițional pentru ateismul incipient al acelor vremuri.
Astfel, britanicii au început să-și piardă identitatea britanică. Și-au pierdut religia creștină, astăzi procentul britanicilor care se identifică a fi creștini fiind de doar 46%, o scădere drastică de la 59% în 2011.
Și-au pierdut și confesiunea anglicană care mai există doar în nume și în simbol, adică biserici goale. Tradițional, a fi britanic însemna a fi anglican. [Link: https://www.state.gov/…/2022-report-on…/united-kingdom/] Fără religie viitorul nu are niciun sens.
De ce să trăiești dacă nu ai un țel ultim pentru viitor? Lipsa de convingeri religioase înseamnă și lipsă de respect pentru viață și perpetuarea ei. Recent, Marea Britanie a legalizat avortul până la naștere și eutanasia. Marii influncers ai culturii morții contemporane aparțin culturii britanice și celor înrudite ei: Peter Singer și Philip Nitschke. [Link: https://thefederalist.com/…/england-codifies-a-culture…/]
Consecințele demografice sunt de netăgăduit. Conform articolului din Spectator, în 2063 britanicii vor deveni o minoritate în țara lor. În 2035, un sfert din populația Marii Britanii va fi născută în afara ei. Iar în prezent mai puțin de unul din patru copii în școlile din aria metropolitană Londra aparțin rasei albe. În prezent, creșterea demografică între britanicii de rasă albă este ZERO. [Link: https://www.theatlantic.com/…/birth-rate…/683333/] Britanicii nu mai produc generații viitoare. Declinul demografic al Marii Britanii rezultă și în declinul ei militar, Royal Navy, Royal Army și Royal Airforce fiind doar himere.

Lectii pentru Romania
Înlocuirea demografică nu este un fenomen nou. Egiptenii din vremea lui Moise și-au pierdut identitatea etnică după Faraonul Neco (cel pomenit în Ieremia). Și la egipteni procesul a fost similar, cauzat de hedonism, lipsă de interes în virtute și valori.
Detalii interesante în acest sens pot fi citite în scrierile lui Herodot. Rețeta, însă, este aceeași în fiecare țară care a trecut printr-un fenomen similar.
Cauza fundamentală a marii provocări, în Marea Britanie și peste tot în Occident, este lipsa de interes a celor care vin să se integreze, să adopte identitatea celor care îi primesc.
Obiectivul lor este tocmai invers, cei care vin insistă să își imprime și impune identitatea lor în țara unde au fost primiți. Un exemplu recent este cazul unei familii de palestinieni din America a căror copii refuză să salute steagul american la școală, așa cum fac restul copiilor americani ca semn al loialității lor față de țara în care locuiesc. Familia a dat în judecată școala și cu siguranță va pierde.
Loialitatea față de țara care te-a adoptat nu se negociază. Este o condiție indispensabilă pentru a fi primit și acceptat ca cetățean.
Încotro, România?
La recentele alegeri, „extremiștii” au atenționat România privind pericolele unei „marii înlocuiri demografice” la noi în țară, dacă nu în viitorul imediat (ca în Marea Britanie), atunci în viitorul mai îndepărtat.
Suntem confruntați cu o gândire pe dos, cu susul în jos, pentru că a fi „extremist” înseamnă a accepta înlocuirea demografică, iar a fi normal înseamnă a afirma dreptul colectiv la păstrarea identității naționale colective. România a ales progresismul, ceea ce înseamnă, inevitabil (mai devreme sau mai târziu), și înlocuirea demografică.