Iranul funcționează ca un nou centru global de putere!
Înainte de război(28 februarie a.c.), existau trei centre de putere mondială: Statele Unite, Rusia și China.
De ce era Rusia în această listă?
Pentru că deținea 11% din petrolul lumii și, evident, îl folosea în scopuri militare.
Ei bine, Iranul are acum dublu față de asta – mai mult decât orice altă țară de pe planetă.
Asta înseamnă între 75 și 100 de miliarde de dolari în plus pe an pentru a-i alimenta programul militar și nuclear. Îmbogățirea nucleară devine acum mai probabilă ca niciodată să ducă la arme nucleare reale.
Și pe măsură ce trec lunile și anii – știu că ne e greu să acceptăm realitatea care s-a întâmplat aici – se va crea un nou centru de putere mondială care îl va eclipsa complet pe Israel.
Vedeți imediat: petrolul a fost critic toată viața noastră.
Și nu e doar petrolul, desigur. E gazul, energia, îngrășămintele.
Iranul are acum un control total asupra lumii: 20%.
Și nu există nicio cale să compensați asta în următorii trei-patru ani, chiar dacă începeți să forați chiar acum.
Va dura mult.
Așa că Iranul iese din asta și, în viața noastră, nu am văzut niciodată un nou centru de putere mondială creat într-o singură lună. Nu. Asta e miza aici.
Orice ar spune președintele Trump, indiferent dacă vrea să meargă înainte cu un război terestru sau nu – nu știm și, să fim sinceri, nici el poate nu știe. El a fost peste hartă.
Realitatea cu care ne confruntăm noi aici, realitățile pe care le vedem, este o escaladare cu consecințe strategice. Acestea nu dispar doar pentru că președintele Trump crede că va opri totul mâine și se va izola de lume. Nu.
Lumea va trebui să trăiască de acum înainte cu acest nou centru de putere mondială.
Și nu există nicio cale bună de a rezolva asta.
De aceea m-am opus atât de ferm acestui război, cu modelările pe care le-am explicat.
Nu e ca… asta va sfârși prin a fi mai rău decât Vietnamul.
Poate nu în numărul de morți în luptă – cei 58.000 de morți au durat 10 ani. Dar încă nu am intrat în cei zece ani. E din cauza consecințelor.
Vietnamul nu avea nicio șansă să devină vreodată un centru de putere mondială.
Nu avea îmbogățire nucleară. Aici nu vorbim de șocuri. Acest caz a fost întotdeauna fundamental diferit. Și mi-am dat seama că majoritatea lumii nu știe asta. De ce ar ști? Ei nu au modelat asta timp de decenii. Asta era ceea ce urma să vină oricum.
De aceea am spus că suntem prinși între coarnele unei dileme.
E o ramificare exact acolo unde suntem acum. Că nu vom merge înainte cu un război terestru.
Putem trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Prețurile la petrol vor scădea. Iranul va renunța la putere. Când a renunțat vreodată o țară la putere, darămite la o putere mondială?
Autor: Robert Pape
Sursa: Gabriela Neacsu
