Ipocrizia jefuitorilor. România, prada celor care „ne vor binele”
Societatea noastră continuă să inventeze noi subterfugii pentru a masca duritatea exploatării și primatul economiei de acumulare în detrimentul ființei umane. Cinismul domnește sub masca bunăvoinței generalizate.
Pretinsa bunăvoință este agentul secret și discret al dorinței de a ne influența contractul social.
Ar exista astfel două tipuri de cetățeni:
* cei care sunt deasupra și care s-ar cuveni să fie responsabili, să arate bunătate față de ceilalți, și apoi ar exista
* cei care sunt dedesubt, cei mai slabi. Cei care sunt, în adevăratul sens al cuvântului, subestimați și jefuiți.
În mod clar, este bine, în spiritul Davos și al părților interesate, să ne orientăm societatea către relații bazate pe percepția unei inegalități de facto. Nu pentru a le remedia, ci pentru a le menține, în timp ce ele sunt mascate și făcute suportabile.
Este marea întoarcere a paternalismului, a carității, pe scurt, este regresia care ar fi de natură să abolească antagonismele și să șteargă într-o oarecare măsură toate descoperirile și toate progresele emancipării din secolele precedente. Întoarcerea paternalismului sau a feudalismului? Mă întreb!?!
Noul ,,contract social” este pentru cei bogați și puternici să accepte responsabilitatea și să fie buni cu cei de sub ei. Să simtă chiar empatie. Și ca atare, desigur, dau toată puterea statului – pe care îl controlează – pentru a pune în acțiune această bunăvoință protectoare.
Bunăvoința este concepută pentru a masca de fapt duritatea luptei de clasă și inegalitățile.
Trebuie să trăim cu frică și apoi să spunem că îi protejăm pe cei care se tem! Aduceți-i la viață în genunchi, cu capul coborât, ușor înclinat în lateral. În acest registru este necesar să coborâți capul, să înlocuiți profeția fericirii cu frica. Dar este important ca această frică, percepția esențială a vulnerabilității viețuitoarelor, să devină un instrument.
Prin urmare, este necesar să fie însoțită de responsabilizare în susținerea vieții. A fi responsabil înseamnă a accepta să fii luat ostatic „de ceea ce este cel mai fragil și mai amenințat”, înseamnă a-ți abandona propriile hotărâri pentru a le sprijini pe cele ale altora, cele ale stăpânului binevoitor.
Prin urmare, înțelegem funcția fricii și complementul acesteia, principiul precauției, ca un mijloc de a împărți societatea între cei care este nevoie să fie protejați – chiar și în ciuda lor și împotriva lor – și cei care sunt deasupra, deasupra legilor și nevoia lor de protecție.
Este un sistem întreg. Este necesar să vă protejați interzicându-vă să mergeți la restaurante, ne spun televiziunile corupte cu bani publici, dar directorii, ei frecventează restaurantele ilegale!
Eurodeputații mănâncă și beau în cantină, iar tu nici măcar nu ai voie să stai pe o bancă publică într-o piață pentru a mușca dintr-un sandviș. Dar este în regulă să te înghesui în metrou.
Societatea este considerată ca un întreg organic în care doar coerciția poate duce la bine; deciziile politice sunt justificate de anticiparea celor mai rele; pandemia nu este gravă, dar ferește-te că poate deveni așa, este necesar să te prefaci că este deja. Aoleu, valul șase.
Emanciparea nu mai trece prin dezvoltarea unei judecăți critice, ci prin recunoașterea unei fragilități constitutive și a unei interdependențe generalizate.
Sistemul de bunăvoință este, desigur, un sistem care poate fi impus unei societăți de bătrâni, de bătrâni care aspiră doar la un singur aspect: să fie protejați. Așadar, tratamentul crizei de către binevoitorul responsabil pentru noi este îmbătrânirea noastră sau, la un moment dat, infantilizarea noastră. În toate acestea nu mai suntem subiecți autonomi și asta contează: să vă lipsim de autonomie. Interiorizând tot acest delir.
Klauss, Raed Arafat, Rafila și toți ceilalți au înțeles bine acest aspect, cei cărora le place în deciziile lor să evoce formule precum „copiii noștri”, „concetățenii noștri cei mai vulnerabili”. Înțelegeți că ei guvernează și vă impun vouă pierderea libertăților voastre!
Sistemul de bunăvoință, sistemul de „îngrijire” de teamă și de principiul precauției este sistemul de masificare pentru unii și rețeaua piramidală pentru alții. Acesta este sistemul de castrare și emasculare a eroului antic, bărbatul alb, creștin. Totul se potrivește.
Ești chemat să te simți responsabil pentru fragilitatea altora și chiar pentru colonizarea sau culoarea pielii lor; asta pentru a ascunde responsabilitățile reale ale capitalului și ale corporațiilor transnaționale. Așa încât aveți grijă de voi, între voi … între dominați, exploatați și jefuiți.
Ioan Mircea Crăciun
Sursa: yogaesoteric.net
