Ion Iliescu, părintele „democrație originale” a trecut la cele veșnice!
Ieri, 5 august 2025,la orele 15,45, a trecut la cele veșnice Ion Iliescu, primul și cel mai longeviv președinte al României. Avea 95 de ani…
Trecerea de la regimul totalitar la „democrația originală„, ce a urmat acestuia, s-a înfăptuit sub bagheta incontestabilă a celui ce a trecut într-o lume în care, după propriile-i declarații,nu credea.
Firea sa, înclinată in mod vădit spre gorbaciovism, l-a îmboldit spre soluții călduțe, chiar ezitante in multe împrejurări.
Cei din preajma sa, însă, au profitat de permisivitate sau îngăduință și au prăduit la greu, cam peste tot, fără opreliști.
Cele peste 7.200 de întreprinderi moștenite de la regimul precedent au fost „sechestrate” prin MEBO de „noua clasă conducătoare”, nicidecum privatizate pe Bursă ca în Polonia, și s-a ales praful de industria românească.
De la așa ceva, a apărut „capitalismul de cumetrie”, nășit in mod deliberat de Ion Iliescu.
Voia să avem „capitaliștii noștri” ca sa ne croim „rânduiala originală” a realității postcomuniste.
Din acest motiv, a fost destul de îngăduitor cu devalizările în serie ale băncilor de către „oameni de încredere”, cireașa de pe tort fiind celebra „Bancorex”, de unde s-au evaporat, ca prin magie, mai bine de două miliarde de dolari.
Concomitent, s-a trecut la pulverizarea proprietăților și a structurilor operaționale din agricultură, fenomen ce își arată colții și astăzi, fiind obligați să importam alimente de câte un miliard de euro în fiecare lună.
De menționat, sunt și niște isprăvi, de altă factură, din ultimul său mandat de președinte dintre 2000-2004.
Cum geopolitica se schimbase radical după războiul din Iugoslavia vecină, România trebuia să aleagă între Est și Vest.
Ca să obțină sprijinul din partea tuturor forțelor politice reprezentate în Parlament in susținerea interesului național, Ion Iliescu a avut abilitatea să le convingă și, în 2002, acestea au semnat Pactul de la Snagov, după care, în 2003, cu un larg sprijin politic, a fost modificată și Constituția.
Ca urmare, în 2004, România a fost primită în NATO și, doar după trei ani, și în UE.
Ion Iliescu s-a aflat la timona acestui salt geopolitic și, ca un om de stat, a înțeles că asta-i calea de urmat de acum încolo, chestiune ce nu i-o poate contesta nimeni, chiar daca e ușor pomădată cu oportunism…
Sub vremi, precum spunea și cronicarul moldav, bietul om n-a prea avut de ales…
Ca orice președinte, Ion Iliescu a petrecut prin diverse „lumini și umbre” și va rămâne în memoria colectivă cu bune și cu rele…
PS:
În fața marelui și dreptului Judecător, va fi întrebat, cu siguranță, despre cei 1.142 de morți din decembrie 1989, de la Revoluție, sau despre morții și victimele numeroase de la mineriade.
Precum spunea Psalmistul David acum mai bine de trei milenii, Dreptatea este in Cer și este așternută fără să se țină cont de „chipul” omului, nu?
Pirau Toma
