Invataturile premierului Tariceanu catre fiul sau Traian
Istoria, chiar si in varianta sa literara, are obiceiul sa se repete. Biletelul scris de premier cu niste luni bune in urma si semnalat de vigilenta duduii Elena Udrea, asculta si el de aceeasi lege a eternei reintoarceri. Intre timp, forma s-a perfectionat. Chiar si stilul s-a mai cizelat. De la o biata mazgalitura, nu mai lunga decat nefericita apostila pusa de presedintele Basescu pe o petitie dubioasa, cuvintele premierului Tariceanu catre fostul sau partener de alianta s-au strans de-o epistola in toata regula.
Biletelul scos din maneca de planturoasa Elena e a fost cel care a declansat scandalul dintre presedinte si primul ministru. Si-avea un singur rand. La cate are scrisorica pe care Calin tocmai a expediat-o pe adresa lui Traian, mi-e frica sa calculez consecintele.
Istoria – tot cea literara – se repeta, insa, si la scara mai mare. Astfel ca orice gest beletristic are musai un precedent. Cel epistolar comis ieri de Tariceanu se gaseste taman la valeatul 1650 si cuprinde invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie. Cam in felul in care Calin i se adreseaza lui Traian, pe care il ia drept fiul sau si il pune la colt pentru felul cum se poarta in societate. „….o sa va spun exact ce-i spun baietelului meu atunci cand nu e cuminte: Ai grija cum te porti! Daca nu poti face ceva util, stai in banca ta!” este admonestarea blajina pe care premierul i-o aplica presedintelui, pus in pielea unui pustan de cativa anisori.
Desi plicticoasa si excesiv de evlavioasa, scrisoarea lui Neagoe Basarab are cateva pasaje ce-l fac pe autorul lor un anticipator al temelor lui Calin: „…Suntem intr-o perioada in care ar trebui sa asiguram stabilitate, nu dezordine si anarhie”, deplange seful Guvernului apucaturile sefului statului. Basarab stia si ca el ca inzestrarile cu care Domnul si-a daruit creaturile sunt folosite necuviincios in lupta politica: „si ne-au alcatuit trupul cu toate madularile: cu gura, cu urechi, cu picioare, cu ochi si cu maini, ca ac?stea toate sa le intindem nu spre lucruri spurcate si scarnave si far’ de l?ge, carile nu sa cad”.
Basarab are si o idee clara despre cum se intretine valvataia scandalului: „cat bagi lemne in foc, atata se atata si sa aprinde focul mai mare si arde; iar de bagi l?mne putine, si focul arde mai incet”.
Daca Tariceanu, ce s-a vrut transmitator de invataturi intelepte catre presedinte, ar fi citit cum se cade scrisoarea domnitorului Basarab, ar fi descoperit cu groaza un pasaj ce-l descrie cum nu se poate mai bine, in postura de premier ce a ratacit caile guvernarii si s-a inconjurat de oligarhi. „…cu adevarat, eu sunt vita cea rea, carea nu face rod, si oaia cea ratacita si pierduta in propastie si in surpaturile c?le adanci si sunt incungiurat de fierale c?le r?le, si zvapaiose, si maniose, si cu dintii ascutiti, si slobozesc den ochi scantei ca fulgerul”.
Vifor Rotar
