Întrebarea Zilei: Este Rusia de astăzi aceeași ca și Rusia din 1945?
Sterie Ciumetti: Multă lume cu care suntem noi în contact se referă la Rusia ca fiind aceeași țară ca cea din trecut, cu aceleași apucături și aceeași agresivitate cu cea din perioada sovietică. Este Rusia de astăzi aceeași ca și Rusia din 1945?
Corvin Lupu: Această părere a unei mari părți a opiniei publice din România, dar și din sfera occidentală de influență, în general, are cauze obiective. Mie mi se pare firesc să fie așa. Pe de o parte nu poți să ai pretenția de la persoane care nu sunt profesioniști în istoria și relațiile internaționale contemporane să sesizeze toate nuanțele fiecărei etape. Sunt mai multe etape în istoria contemporană a Rusiei, cu deosebiri mari între ele, unele mai greu sesizabile „de la distanță”. Chiar și în interiorul perioadei sovietice sunt nuanțe diferite importante.
Apoi, adversitatea României cu Uniunea Sovietică din al doilea război mondial, se suprapunea divergențelor privitoare la apartenența Basarabiei la România, la problema ruperii relațiilor diplomatice dintre cele două țări, la problema confiscării de către bolșevici a Tezaurului național al României și la eșuarea reglementării raporturilor generale dintre cele două țări.
Sovietizarea forțată a României de către judeo-bolșevici, după al doilea război mondial, propaganda continuă antisovietică a posturilor occidentale de radio, pe care le asculta majoritatea poporului român și conflictele conducerii naționaliste românești din ultimii ani ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și din întregul sfert de secol al lui Nicolae Ceaușescu, au menținut o adversitate anti-Rusia surdă a unei mari părți a poporului român.
De asemenea, astăzi, când România este o colonie a Occidentului, jefuită „la sânge”, există români care detestă implicarea sovieticilor în lovitura de stat din decembrie 1989, care a transformat țara noastră într-o pradă ușoară a celor care au acaparat-o. Acestea sunt fapte reale și datorită lor mulți români consideră că adversitatea românilor față de Rusia este una obiectivă.
Dar eu ca profesionist știu și cealaltă față a lucrurilor și deontologia profesională mă obligă să țin cont de ea:
1) Lenin a recunoscut că Basarabia este românească, inclusiv într-o scrisoare către Pantelimon Halippa, pe care marele patriot basarabean a predat-o CC al PCR, unde fusese angajat la ordinul lui Ceaușescu. Tot Lenin l-a încurajat pe Pantelimon Halippa să militeze pentru ieșirea Basarabiei din Imperiul rus.
2) Tot Lenin a propus vecinilor Rusiei Sovietice, inclusiv României, să recunoască noul guvern bolșevic și să încheie un tratat de asistență mutuală prin care România nu ar fi trebuit decât să se angajeze că nu va acționa militar împotriva noii puteri din Rusia și nu-și va pune teritoriul la dispoziția dușmanilor bolșevicilor. În schimb, sovieticii recunoșteau apartenența Basarabiei la România și restituiau Tezaurul. România nu numai că nu a dat curs acestei solicitări, dar nici măcar nu a răspuns mesajului lui Lenin. În diplomație, această atitudine este echivalentă înjurăturii de mamă. A urmat arestarea ambasadorului României șa Sankt-Petersburg și a tuturor membrilor ambasadei. Românii erau siguri că judeo-bolșevicii vor fi repede înlăturați și îi ignorau, fără să știe că ei erau susținuți financiar și logistic de bancherii evrei de pe Wall Street, care aveau deja guvernul SUA la picioarele lor.
3) Eu când fac această analiză a raporturilor româno-ruse, țin cont și de faptul că în momentul în care Aliații din al doilea război mondial au pus problema viitorului apartenenței statale a Transilvaniei, reprezentanții SUA, Marii Britanii și Franței s-au pronunțat pentru ca Transilvania să fie dată Ungariei și doar Stalin a insistat ca Transilvania să fie atribuită în întregime României. Acesta este adevărul pe care acei mulți români cu sentimente anti-rusești îl ignoră. Eu nu am voie să-l ignor.
4) Apoi, tot eu știu că în anul 1962, conducătorul României, Gheorghe Gheorghiu-Dej a anunțat că România a încheiat plata datoriei de război față de URSS. Din acel moment și până în 1989, timp de 27 de ani, în sfera de influență sovietică fiind noi, rușii n-au mai luat din România nici un ac de gămălie fără să-l plătească. În schimb, sub umbrela sferei sovietice de influență România a fost lăsată să parcurgă toate etapele dictaturii de dezvoltare, ajungând la un nivel important de dezvoltare în toate domeniile social-economice și culturale.
5) O mare parte din tehnologiile de care România a avut nevoie a fost oferită de URSS. Fac mențiunea că România a primit toate tehnologiile din URSS gratis.
6) În anul 1989, când bătea vântul dezorganizării sistemului sferelor de influență care au garantat pacea în Europa timp de jumătate de secol, Germania și Ungaria au încheiat Acordul Bonn-Budapesta, care prevedea implicarea Ungariei în destabilizarea Republicii Democrate Germane, în vederea facilitării reunificării germane, în schimbul sprijinului Germaniei pentru ca Ungaria să recupereze Transilvania. Aceasta se întâmpla la doar 14 ani după ce ambele state semnatare ale acordului recunoscuseră statu-quo-ul teritorial în Europa. Dezmembrarea României nu a avut loc pentru că Moscova a fost mulțumită de faptul că la București s-a înscăunat conducerea agreată de ea și România rămânea pentru moment sub un oarecare control informativ, militar și politic sovietic.
După 1990, actualii noștri stăpâni din Occident, cu susținerea trădătorilor pe care Securitatea i-a adus la conducerea României în 22 decembrie 1989, ne-au lichidat întreaga noastră economie și au înlocuit-o cu propria lor economie, iar astăzi ne jefuiesc și nici măcar nu-și achită multe din obligațiile fiscale. De două decenii, nici o decizie importantă din România nu se mai ia la București, ci doar la Washington, Bruxelles, Berlin, Paris sau Londra.
Cu ce este mai bun acest regim politic?
Cu niște drepturi individuale, care se încalcă tot mai mult și tot mai des, obținute prin renunțarea la drepturile noastre colective, care au fost solide? Este mai bine că România s-a depopulat, de la 23,4 milioane de locuitori în 1989, la 14-15 milioane astăzi? Este mai bine că de la zero datorii, am ajuns să fim datori vânduți și o mare parte din munca românilor pleacă sub formă de dobânzi și penalități către bancherii kazaro-evrei de pe Wall Street? Cu ce este mai bun actualul regim? Când judecăm, trebuie să ținem cont de toate realitățile, chiar și de cele dureroase, chiar și de cele care nu ne convin, nu doar de cele care convin sufletului sau unor interese mărunte, personale, sau stăpânilor străini, sau slugilor lor din România.
Apoi, trebuie să știm că regimul cominternist judeo-bolșevic din URSS a fost unul anti-rus. Etnia rusă și naționaliștii ruși au fost persecutați de minoritarii bolșevici, în frunte cu evreii, care au stăpânit multă vreme Uniunea Sovietică. Naționaliștii ruși și elitele etniei ruse au populat marele gulag judeo-bolșevic al Uniunii Sovietice. Evreimea mondială i-a finanțat pe bolșevici ca să răstoarne regimul țarilor Romanov, care erau considerați antisemiți, pentru că nu permiteau evreilor să controleze societatea rusă, așa cum vor să facă evreii peste tot în lume, acolo unde ajung cu gheruțele lor la influență.
Ca să mă apropii de finalul răspunsului la întrebarea dumneavoastră, fac precizarea că regimul politic din URSS-ul anului 1945 era unul judeo-bolșevic, internaționalist proletar, adică, în termenii de astăzi, globalist, iar Rusia de astăzi, condusă de Siloviki, este un regim politic naționalist-suveranist, adversar al globalizării și al evreimii mondiale, împotriva căreia luptă pe viață și pe moarte în Ucraina, aceasta din urmă țară susținută de SUA+întregul NATO și încă alte state importante din sfera de influență a SUA. Rusia luptă singură și nu a cerut ajutor de la aliatele ei militare din Organizația de Cooperare de la Shanhai, președintele Chinei declarând că Rusia are capabilități să ducă războiul singură.
Deci, răspunsul meu este unul fără echivoc: Rusia de astăzi este o cu totul altă Rusie decât cea din 1945.
Asta însă nu înseamnă că românii trebuie să aștepte de la Rusia ca aceasta, luptând într-un război mondial contra a 40 de țări, să se comporte în război cu omenie, cu umanism, cu gingășie, domnișorește. Nu, Rusia luptă ca într-un război mondial. La război, ca la război! Doar că generațiile tinere de astăzi, înțeleg mai greu războiul. Este scuzabil, pentru că tânăra noastră generație nu a făcut serviciul militar obligatoriu (care fusese extrem de util formării și maturizării tinerilor), a auzit de războaie ca despre ceva îndepărtat, de mult apus, imposibil de repetat la noi. Tinerii noștri învață foarte puțină istorie, în cadrul unei programe școlare care se dorește a fi una spălătoare de creiere etc. Deci, eu consider vinovat regimul politic din România pentru imaginile false proiectate în societatea românească, mai ales în rândul multor tineri și aceste imagini deformate sunt foarte multe și nu privesc doar raporturile româno-ruse.
Domnule Sterie Ciumetti, analiza politică făcută de profesioniști este una fără menajamente, fără sentimente și include o cantitate destul de mare de cinism, însușire pe care specia umană a dobândit-o prin naștere. Analiza politică profesionistă este crudă, inclusiv cu noi înșine. Ca viața…
Sterie Ciumetti: Domnule profesor Corvin Lupu, aceaste analize științifice sunt greu de digerat pentru cine se lasă animat de pasiuni și judecă cu sufletul și cu inima, unii patrioți români vor găsi răspunsurile dvs. ca fiind incomode, deranjante, însă consider că în oceanul de păreri exprimate la cald este nevoie și de o analiză rece.
Vă mulțumesc și vă aștept la următoarea Întrebarea Zilei!
