Intrarea Domnului in Ierusalim -Duminica Floriilor
Floriile deschid pentru toti romanii ortodocsi ciclul sarbatorilor pascale, care se incheie o data cu Inaltarea lui Iisus (la 40 de zile de la Sarbatoarea Pastelui). Evocand intrarea Mantuitorului in Ierusalim calare pe asin, intimpinat de o multime cu flori si ovatii, Floriile reprezinta in acelasi timp o sarbatoare in care elementele crestine si cele precrestine se imbina in mod fericit, rezultand traditii si obiceiuri extrem de pitoresti.
Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim este singurul moment din viata Sa pamanteasca in care a acceptat sa fie aclamat ca imparat. Primirea triumfala ce I s-a facut Domnului Hristos, Care a intrat in Ierusalim ca imparat smerit, implinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinata de aceasta minune premergatoare. Astfel, toti cei care se aflau in cetatea Ierusalimului, simtind ca insusi Dumnezeu a venit in lume, il intimpina cu ramuri de finic si de maslin, strigind: „Osana! Bine este cuvintat Cel ce vine intru numele Domnului!”.
Biblia ne spune ca in dimineata Floriilor, Mintuitorul impreuna cu ucenicii sai se indreptatu spre Ierusalim. Apropiindu-se de satul Betfage, in apropiere de Muntele Maslinilor, Iisus trimite doi dintre ucenicii sai, zicindu-le: „Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un minz cu ea. Dezlegati-o si aduceti-o la mine” (Matei 21, 1-2). Domnul Hristos dorea sa parcurga distanta pina la Ierusalim, de aproximativ 2,5 km, calare pe minzul asinei „pe care nimeni dintre oameni n-a sezut vreodata” (Luca 19, 30) spre a se implini ceea ce s-a spus prin profetul Zaharia: „Spuneti fiicei Sionului: iata, imparatul tau vine la tine blind si calare pe asina si pe minz, fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5).
Duminica Stalparilor
In aceasta zi, denumita si Duminica Stilparilor, se sfintesc, prin rugaciune si stropire cu agheasma, ramuri inmugurite de salcie, care se impart crestinilor, iar slujitorii Bisericii le tin in miini, cu luminari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra mortii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic si de maslin cu care a fost intimpinat Mintuitorul. Cu acestea, dupa ce au fost aduse la biserica spre a fi sfintite, crestinii impodobesc icoanele, usile si ferestrele. In traditia populara exista credinta ca insasi Maica Domnului a binecuvintat salcia, dupa ce
aceasta s-a transformat intr-o punte, ajutind-o pe Fecioara Maria sa treaca apa unui riu. (sursa: www.traditii.ro).
