Instrăinarea Muzeului Brukenthal, un aranjament murdar între doi președinți excroci: Băsescu și...

Instrăinarea Muzeului Brukenthal, un aranjament murdar între doi președinți excroci: Băsescu și Klaus Johannes

0 187

Retrocedarea mincinoasa a Muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică a fost pusă în aplicare de instituția mult hulită a ANRP, condusă la acea vreme de inculpata Ingrid Zaarour, trimisă în judecată de procurorii DNA, pentru retrocedări ilegale.
Un caz controversat, este și restituirea (a se citi înstrăinarea) Muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică, fapt întâmplat în 2005. Este vorba despre un muzeu de valoare europeana care face parte din patrimoniul național, aflat în subordinea Ministerului Culturii, care a fost retrocedat unei entități private. Instituția este finanțată în continuare de la bugetul de stat (aici fiind vorba despre salariile angajaților, investiții de restaurare și întreținere a clădirilor), dar toate veniturile încasate în urma expozițiilor, manifestărilor, a plăţilor făcute de vizitatori intră în buzunarul Bisericii Evanghelice. O formulă ticaloasa  de căpușare a banului public, 

Cum s-a ajuns la înstrăinarea Muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică? Surse politice ne-au declarat că ar fi fost vorba despre un troc politic între Klaus Iohannis și Traian Băsescu, în timpul campaniei electorale a alegerilor prezidențiale din 2004. Fiind la Sibiu, în campanie, Băsescu i-ar fi promis lui Iohannis că dacă îl susține să ajungă președinte, viitorul guvern, sub regimul său, va da drumul la retrocedări de instituții publice, pe listă fiind și Muzeul Brukenthal. 
Aşa s-a întâmplat ca primarul Sibiului să trădeze PSD, cu care avea o înțelegere politică, și să treacă în barca Alianței DA.  Drept urmare, după ce Băsescu a devenit șef al statului, în 2005, Guvernul, prin comisia specială de retrocedări de imobile către minorități naționale, aflată în subordinea ANRP, condusă de celebra Ingrid Zaarour, a întocmit o rezoluție prin care restituia (înstrăina) Muzeul Brukenthal către Biserica Evanghelică.

Amintim faptul ca Ingrid ­Zaarour,pila lui Basescu, este cea care, în calitate de președinte ANRP, a deschis Cutia Pandorei a restituirilor de clădiri instituții publice (şcoli, licee, grădinițe, muzee, arhive), dar și de proprietăți (clădiri, terenuri agricole și păduri)către urmași ai criminalilor de război (vezi cazul Grupului Etnic German). Interesant este faptul că rețeaua de samsari imobiliari constituită în jurul lui Iohannis, (din care face parte și Biserica Evanghelică), nu a procedat la intentarea de procese pentru a pune mâna pe Muzeul Brukenthal (aşa cum acționase până în 2005 pentru multe clădiri din centrul istoric), ci a achiesat la o decizie politică, luata la București, ca urmare a negocierilor purtate personal de Iohannis cu Băsescu, în timpul campaniei electorale pentru prezidențiale.Astfel,Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a emis decizia nr. 614 din 21 noiembrie 2005, privind „soluționarea dosarului de retrocedare nr. 49 din 19.12.2002, depusă de către Parohia Evanghelică Sibiu, prinConsistoriul Superior, reprezentat de către dl.Friedrich Gunesch și de către doamna Gertrud Kred, prin care se solicită retrocedarea imobilului – construcție și terenul aferent(!?) situat în Municipiul Sibiu, str. Piața Mare, nr. 4, “.

Muzeul Brukenthal,”decapat” din domeniul public al statului:În decizie se spune că, „la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul se află în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și reprezintă sediul Muzeului Național Brukenthal“. Deci este retrocedat unmuzeu de valoare mondiala aflat în patrimoniul național,inclusiv terenul aferent din  domeniul publicOare nu era nevoie de o hotărâre de guvern prin care acest teren trebuia trecut din domeniul public în domeniul privat al statului, înainte de a se face retrocedarea? Oare nu este vorba în acest caz despre abuz în serviciu? 
La articolul 1 din decizia de retrocedare se spune că „se restituie construcția veche a Muzeului Național Brukenthal, evidențiată în Planul de situație anexat (care constituie parte integrantă a prezentei Decizii), ca reprezentând corpul A, împreună cu terenul aferent acesteia, din imobilul situat în Municipiul Sibiu, Piața Mare, nr. 4,  Parohiei Evanghelice CA Sibiu“.
La articolul 2, se precizează că, odată cu imobilul retrocedat în natură, „se restituie și bunurile mobile, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv și dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare. Aceste bunuri mobile urmează a fi evidențiate într-un Protocol de predare-primire încheiat cu deținătorul actual“. 
Cu alte cuvinte, odată cu imobilul, a fost retrocedat integral Muzeul Național Brukenthal, cu întreg patrimoniul inestimabil al acestei instituții de cultură națională. Totul a intrat în proprietatea privată a Bisericii Evanghelice. Oare cum sună acest lucru pentru organele de anchetă?

Ca urmare, pentru că statul nu a fost în stare să-și apere drepturile, înstrăinând un muzeu național, la limita sau chiar în afara legii, către un cult religios de drept privat, 50 de cetățeni din Sibiu au atacat în instanţă aceasta decizie a ANRP. Sibienii de bună-credință au pierdut la Curtea de Apel, pe motiv că nu aveau calitate procesuală. Deci nu pe fond, ci doar prin chichițe avocățești. Oare cine avea calitate procesuală în acest caz, de vreme ce statul și-a abandonat, cu bună știință, un bun de o valoare culturală ce depășește granițele României? Testamentul baronului Samuel Von Brukenthal prevede :„casa din Sibiu” să fie folosită pentru păstrarea bunurilor care vor trece în proprietatea Gimnaziului Evanghelic; testamentul lui Brukenthal prevede că bunurile și valorile trec în proprietatea veșnică și de necontestat a Gimnaziului Evanghelic din Sibiu,și anume: biblioteca, tablourile, gravurile, colecțiile de minerale, antichitățile, colecția de numismatică și fondul de 36 mii de florini – se precizează în documentația depusă la dosar.Biserica Evanghelică, potrivit testamentului contelui Von Brukenthal, are rolul să vegheze  (n.r. – nu să aibă în proprietate !) prin prim-preotul bisericii din oraș la menținerea integrității institutului (gimnaziului) și nicidecum nu este beneficiarul legatului din testament. Gimnaziul Evanghelic din Sibiu, indicat în testament se numea, în anul 1940, Liceul de băieți Brukenthal și asupra «integrității patrimoniului» trebuia să vegheze consistoriul Bisericii Evanghelice, conform testamentului“ . 

Baronul Brukenthal lasă, deci, toata moștenirea, nemijlocit Gimnaziului, nu Bisericii Evanghelice: 
În testamentul baronului Samuel Von Brukenthal, redactat la 3 ianuarie 1802, la Sibiu, scrie: „În final, în cazul stingerii descendenților masculini ai liniilor feminine ale lui Samuel Von Brukenthal, atunci dispun ca întreaga mea avere imobilă și mobilă – cu singura excepție, colecția numită mai jos – să treacă imediat în posesia liniei nepotului meu Johann Michael Soterius Von Sachsenheim, tot în calitate de Fides Commissi, astfel precum am dispus mai sus,  la un singur moștenitor masculin.
În acest caz, retrag din averea mea biblioteca, colecția de tablouri și acvaforte, apoi colecțiile de minerale, antichități și monezi, pe care prin prezenta le dedic în mod special și le donez irevocabil în totalitatea lor împreună cu capitalul de întreținere al acesteia de 36.000 guldeni pentru a intra definitiv în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. Nu Bisericii Evanghelice!
Mai mult, în plângerea depusă de cetățenii sibieni, se menționează fapte petrecute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care au dus la înstrăinarea bunurilor aparținând Gimnaziului Evanghelic către o organizație hitleristă care a funcționat pe teritoriul românesc: Grupul Etnic German. din România, organizație de orientare fascistă . IMonitorul Oficial nr. 188/14 august 1942, se comunică: prin Convenția Generala nr. 1321/42  se prevede că biserica predă toată averea mobilă și imobilă care formează proprietatea ei și care a servit scopurilor școlare și de educație Grupului Etnic German; în această categorie de bunuri intră și patrimoniul liceului de băieți Brukenthal  urmașul Gimnaziului Evanghelic din Sibiu, din testamentul baronului Von Brukenthal.
Apoi, prin Deciziunea civilă nr. 87/22 martie 1947, pronunțată de Curtea de Apel Sibiu, se respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ nr. 2205/29 august 1945, introdusă de Biserica Evanghelică împotriva statului român; această hotărâre judecătorească, învestită cu autoritatea lucrului judecat, vine să întărească preluarea bunurilor Grupului Etnic German de către statul român“.

Biserica Evanghelică nu este în niciun fel succesorul Gimnaziului Evanghelic din Sibiu; bunurile care aparțineau liceului de băieți Brukenthal, succesor al Gimnaziului Evanghelic din Sibiu, au fost preluate de către statul roman în 7 octombrie 1944, deci înainte de 6 martie 1945, termen imperativ prevăzut de ordonanța 94/2000“.
Ca o concluzie, trebuie precizat că prin decizia comisiei speciale din cadrul ANRP s-a săvârșit un abuz prin retrocedarea Muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică. În testament se spune clar că singurul moștenitor al bunurilor familiei baronului Brukenthal este Gimnaziul Evanghelic, al cărui succesor este liceul de băieți Brukenthal, instituție de învățământ care nu are nicio legătură cu Biserica Evanghelică.
Deci Biserica Evanghelică a predat toate bunurile sale Grupului Etnic German, în urma unei decizii luate de „marele congres“, la care au participat toți reprezentanții acestui cult, inclusiv cei de la Sibiu. Această măsură luată de Biserica Evanghelică a avut caracter de lege, fiind înaintată Ministerului Culturii, care a publicat-o în Monitorul Oficial. 
(Sinteza unui material excelent documentat si redactat de publicistul Costel Oprea)

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.