Injuraturi de salon cu camera deschisa

Injuraturi de salon cu camera deschisa

0 109

Emil Boc a jignit un ziarist. Asa zice felia de media aflata in solda lui Felix, lezata in angajatul ei Ciutacu, un ins altminteri cu limba foarte sloboda cand ii besteleste pe dusmanii mogulului care il plateste. Premierul Boc s-a slobozit ardeleneste chiar la finele unei interventii televizate, cand el credea ca transmisia s-a incheiat, si l-a gratulat pe jurnalistul Ciutacu cu expresia de maxima trivialitate a nadufului sau. „Derbedeu’ dracului!”, a lasat sa-i scape Emil Boc cand credea ca aparatele nu mai inregistreaza la adresa Ciutacului care il tachina cu mitocania-i de serviciu.
Nimic nelalocul lui in stadiul in care a ajuns relatia presei cu lumea politica. Antena 3 face in fiecare seara executii in direct de diversi politicieni si mahari de la guvernare, in sfidarea oricaror norme deontologice, daca nu-i prea mare cuvantul. Victimelor li se serveste potop de invective, fara sa poate reactiona. E drept ca, in revansa, ele – victimele – continua sa guverneze, sa fure, sa sfideze, sa incalce orice reguli le ingradesc placerea de a face tot ce le e pe plac.
Asadar, partida pare sa curga la egalitate. Ciutacii guralivi de pe la televiziuni sau ziare dau inainte din gura, politicienii – de pe la ce partide ori fi ei – ii dau inainte cu faptele. Fix alea pentru care sunt blagosloviti pe posturi sau in ziare.
Cand se intampla invers, cand un bastan politic da o replica necivilizata pe gura, se strica armonia jocului. Se cheama ca a uzurpat prerogativele partii adverse, creditata in exclusivitate cu harul de a zice marunt din buze sau din tastatura. Din ratiuni tulburi, Clubul Roman de Presa, cerberul deontologiei si gardianul virginitatii gazetaresti, taman atunci se gaseste sa intervina. Nu latra cand ziaristii isi fac meschin treaba, dar schelalaie cand surprind derapaje din zona preopinentilor.
Boc s–a trezit in compania selecta a tovarasului Iliescu din vremea lui „Mai, animalule!” si a lui Basescu din epoca „gaozarului”. Spre deosebire de ultimele doua jigniri, care au fost adresate direct victimelor, derbedeu’ dracului aruncat de Boc nu si-a mai gasit tinta. Sau, cel putin asa credea Boc, stiindu-se in afara transmisiei. Nu stiu cat de bun avocat trebuie sa fii sa poti pleda convingator ca invectiva aruncata de Boc era destinata exclusiv spatiului privat si menita sa se sparga de sticla televizorului in care premierul il vazuse cu cateva secunde inainte pe Ciutacu.
Daca pentru „gaozar” Traian Basescu nu are nicio scuza, in schimb il vad partial acoperit pentru „tiganca imputita” aruncata printre dinti in habitaclul masinii personale, in compania sotiei, in urma ca vreun an. Confiscarea telefonului ziaristei care il fotografia fusese intr-adevar un act de huliganism, dar pentru jignirea acesteia intr-o conversatie absolut privata cu nevasta-sa Basescu se poate considera disculpat. Statutul de presedinte obliga prin lege la exhibarea atributelor de sef de stat si fata de tovarasa de viata? Daca da, ne putem consola cu ideea ca Zeus-Traian are viata grea acasa cu Hera-Maria. Chestia pe care o intuiam de cand l-am vazut pe Base impingand cosul de cumparaturi prin supermarket in vreme ce soata lua ore de calarie. Pe cal, sa ne-ntelegem.
Nu ma-ntelegeti gresit. Nu scuz injuraturile stabilor de partid sau ale potentatilor, cand li se casuneaza pe ziaristi sau alte categorii profesionale. Dar atitudinea CRP in cazul Boc-Ciutacu mi se pare de un fariseism jegos, un simulacru de interventie in apararea unui membru al breslei, agresat in timp ce-si facea meseria onest si respectuos. O fi auzit Ciutacu sudalmi mai consistente pentru mitocania pe care o pune in opera la Antenele lu’ Voiculescu, acoperita de o pojghita de umor oltenesc de proasta calitate.
Sunt mii de cazuri in care ziaristilor li se pune botnita, sunt amenintati cu schilodirea sau cu moartea ca sa nu dea in vileag ticalosii. Clubul Roman de Presa nu sare atunci ca ars, nu mai latra vigilent. Exista si gazetari vanduti, lichele in solda mogulului mai mare sau mai mic, smecheri de hartie sau de sticla care terfelesc numele de jurnalist. Tonomate, ca sa fac o aroganta. CRP nu se sinchiseste sa le denunte tertipurile soioase prin care castiga gros de la patron sau diversi comanditari. In schimb, se declanseaza ca un arc ruginit in cazul unei injuraturi nespuse in fata si capturata accidental de o camera de filmat, simuland ca vegheaza la prezervarea demnitatilor jignite ale slujbasilor presei.
Cred ca m-am intins prea mult pentru un singur editorial. Trebuie musai sa revin ca sa va conving ca nu vreau sa scuz injuratura politicianului ci sa demasc falsele pudori ale aparatorilor presei.

Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.