INDUSTRIA FARA FUM… FUMEGA!
N-o sa va vina sa credeti: randurile care urmeaza nu sunt scrise nici anul acesta, nici anul trecut, desi vi se vor parea foarte familiare. Pentru ca surpriza sa fie totala, textele de mai jos sunt citate extrase dintr-un articol intitulat „Turismul”, publicat in „Calendarul Universul”, aparut la inceputul anului 1936. Cititi si intristati-va cand veti constata ca Romania parca a incremenit in proiect, acelasi ca in urma cu 73 de ani:
„A venit timpul sa ne pregatim pentru valorificarea unei bogatii inepuizabile: frumusetea Tarii! A venit timpul sa ne pregatim asa cum trebuie pentru Turism si sa devenim un punct de atractie pentru turistii Europei, pe care Romania ii va puea atrage prin frumusetile extreme ale pamantului ei si prin aurul soarelui ei.
In Europa, turismul n-a devenit rentabil decat odata cu dezvoltarea cailor de comunicatie… (adica a cailor ferate si a soselelor).
Mai ispititor decat trenul, automobilul te lasa sa vezi mai mult, sa te opresti unde vrei si sa pleci cand ai pofta, si nu cand vrea orarul CFR!
Dar avem pe unde, avem drumuri?
Toate tarile Europei si ale lumii care au ceva de aratat au facut cate ceva in acest sens. Numai noi n-am facut nimic. Absolut nimic! In acele biblii ale turismului international, care se numesc „ghiduri”, Romania nici nu este mentionata. Sau este in felul putin onorabil care urmeaza: „hoteluri murdare, periculos a se lua cu sine o suma prea mare de bani” (Ghidul automobilist elvetian, 1936).
„Asadar, nu numai ca nu s-a facut tot timpul nimic spre a atrage in tara bani straini, dar nu s-a facut nimic nici spre a semnala atentiei turistilor tara aceasta, frumusetile si bogatiile ei artistice. Deci nici afaceri, nici propaganda, nici drumuri! Iar ca o culme a raului, nici case de adapot curate si confortabile, nici hoteluri ieftine la tot locul. Nimic pentru comercializarea frumusetilor naturale, frumuseti care au entuziasmat pe toti strainii ce au trecut prin tara noastra si pe care comorile tarii acesteia i-au lasat cu o mare nedumerire. De ce nu facem nimic ca sa chemam si pe altii sa ne admire meleagurile?”
Cum se vede, si in urma cu aproape trei sferturi de veac, ca si acum, tot… drumurile ne omoara, desi inghit anual de la buget sute si sute de milioane de euro! Au trecut 20 de ani si mai multe cicluri electorale complete. In fiecare campanie de alegeri, una din principalele promisiuni ale oamenilor politici si ale partidelor – care se dau de ceasul mortii pentru a ajunge la putere! – a ramas aceeasi: constructia de autostrazi!
Cu ce ne-am ales noi, contribuabilii, din toata aceasta cavalcada de minciuni electorale? Vom contabiliza doar niste „cioturi” de autostrada, desi numarul autovehiculelor inmatriculate, ca si valorile de trafic, au crescut de aproape 5 ori!
Pentru a nu mai apela din nou la… traditionala comparatie cu Bulgaria, sa recunoastem cu amaraciune neputinta oamenilor politici care ne-au guvernat in ultimii 20 de ani, Romania fiind incapabila sa tina pasul cu tari apropiate, mult mai mici ca populatie, resurse si suprafata.
In Croatia, Ungaria, Cehia sau Slovacia, numarul turistilor, fata de noi, este de cateva ori mai mare in fiecare an, iar „industria fara fum” chiar a devenit o importanta sursa de venit national. Ce mare filozofie social-politica poate sa fie adevarul elementar ca fara capacitati industriale active, fara o agricultura moderna si cu datorii financiare imense pe plan extern, putem risca o sinucidere economica istorica!
Romania ar mai fi avut cel putin aceasta sansa: o infrastructura rutiera si turistica macar la nivelul tarilor din jur. Exact ca in urma cu 73 de ani…
D.D. Rujan
