Inconstienta comoditatii (II)
In partea intai a acestui material am prezentat unele din urmarile privitului necontrolat la televizor de catre copii si adolescenti necontrolati de parinti. Am citat si din specialisti brasoveni in domeniul educatiei, cum ar fi doamna Emilia Sinov, directoarea Casei Corpului Didactic Brasov, sau doamna Monica Schiller, psiholog scolar in cadrul Colegiului National de Informatica ‘Grigore Moisil’ Brasov.
Nu pot afirma ca, atat materialul aparut in numarul de ierti, cat si cel de astazi, poate cuprinde totul despre problema, oferind si solutii pentru cazuri particulare, dar sper ca a fost atinsa esenta.
In continuare doresc sa o mai citez pe doamna Schiller.
“O alta consecinta a privitului la televizor fara control este aceea ca micutii acumuleaza o cantitate mare de energie pe care apoi o vor elibera exploziv, cand sunt la scoala, in compania altor copii, in parc, in fata blocului, in excursii. Din punct de vedere psihosocial, apare ca efect deformarea realitatii si asimilarea unor valori indoielnice, in functie de emisiunile preferate. Cel putin in aceasta privinta, parintii ar trebui sa vegheze asupra copiilor. In plus, acestia ar trebui sa nu uite ca atunci cand ei nu discuta cu copiii, televizorul le poate oferi raspunsuri la intrebarile care-I framanta sau solutii pentru problemele lor. Sa ne gandim numai la faptul ca majoritatea preadolescentilor care au avut tentative de suicid au marturisit ca metodele le-au invatat de la televizor, iar ideea sinuciderii – privita ca solutie de rezolvare a problemelor lor – a venit tot de la emisiunile pe care le-au urmarit.”
Parintii nu trebuie sa uite ca au trecut si ei prin copilarie, pubertate si adolescenta, cu schimbarile lor fizice si psihice si cu nevoia, deseori, a unui sfat, a unei indrumari. Asta nu inseamna sa stea tot timpul de fundul copilului, dar o supraveghere si o programare mai atente ale activitatilor copilului sunt absolut necesare. Si asta inca de la varste prescolare, caci daca un copil este lasat sa-si formeze singur drumul, mai apoi este foarte greu sa repari ce nu este bun.
S-a constatat ca 77% dintre parinti nu impun odraslelor un program, ci le lasa pe acestea sa-si stabileasca singure timpul privitului la televizor, iar 70% dintre copii isi selecteaza din programele televizate ce li se pare interesant in timp ce butoneaza telecomanda
In legatura cu aceasta, trebuie amintit un lucru arhicunoscut de toti: raul se invata mult mai usor decat binele.
Asa ca, stimati parinti, indreptati-va mai mult privirea si clipele din timpul dumneavoastra spre copiii pe care ii iubiti.
Dan Bota
