Incondeierea oualor – un obicei cu multiple semnificatii
Mestesugul incondeierii oualor de Pasti este un ritual cu o istorie la fel de veche ca cea a crestinatatii.
Ouale sunt incondeiate in Vinerea Mare, in saptamana patimilor. Seara are loc Denia Prohodului Domnului, adica plangerea Fecioarei Maria, bocirea Domnului. Urmeaza scoaterea Sfantului Epitaf, icoana pictata pe panza reprezentand “punerea in mormant a Domnului” si purtarea ei in procesiune in jurul bisericii. Credinciosii impodobesc sfantul epitaf cu flori pe care, dupa ce se oficiaza ocolirea bisericii, seara, dupa denie, le duc acasa si le pun la icoane; le este atribuita putere protectiva si tamaduitoare.
Tehnica de infrumusetare cu motive a oualor jertfite la Paste, simbol al divinitatii care moare anual, este numita incondeiatul oualor.
Tehnologia populara, care transforma oul in opera de arta, cuprinde mai multe faze de lucru: alegerea oualor proaspete de gaina si rata; selectionarea oualor mari si frumoase, cu coaja groasa si fara denivelari; degresarea prin spalarea atenta cu apa calda la care se adauga putin otet pentru a “prinde” vopseaua uniform, fara pete.
Ornamentatiile difera in functie de localitatea din care provin.
Cele mai raspandite motive romanesti sunt cele din regnul animal: albina, broasca, srapele, melul ; Motive vegetale:frunza bradului, garoafa, spicul graului; Unelte casnice si de camp: grebla, lopata, fierul plugului;
Ornamente industriale, motive luate din industria casnica: clinul ce se formeaza la croirea camasilor si manecile;
Diverse: desagii si braul popii, calea ratacita, crucea pastilor.
Tehnologia populara, care transforma oul in opera de arta, cuprinde mai multe faze de lucru: alegerea oualor proaspete de gaina si rata; selectionarea oualor mari si frumoase, cu coaja groasa si fara denivelari; degresarea prin spalarea atenta cu apa calda la care se adauga putin otet pentru a “prinde” vopseaua uniform, fara pete. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea vopselele se obtineau in exclusivitate prin diferite procedee, din plante, arbori si arbusti, flori, frunze, tulpini, coaja, radacini. Retetele de extractie a culorilor (galben, rosu, albastru, verde si negru) si combinarea lor pentru obtinerea diferitelor nuante, variau de la zona la zona si, uneori, de la sat la sat.
De altfel, cele mai vechi si mai frecvente culori folosite sunt galbenul, culoarea Soarelui pe bolta cerului in timpul zilei, si rosul, imaginea acestuia la rasarit si apus.
Sanziana Motoroiu
