Incalzirea globala si efectele asupra ghetarilor
Daca mai este nevoie de exemple cu privire la efectele incalzirii globale asupra ghetarilor, situatia ghetarului Chacaltaya din Bolivia este mai mult decat edificatoare. Acest gigant bolivian pe care in urma cu 15 ani se schia la cea mai mare altitudine din lume (5.300 metri), este aproape disparut, informeaza AFP.
Un petic de gheata de 50 de metri patrati reprezinta tot ce a mai ramas din cei 1,6 kilometri patrati acoperiti de ghetar in anii ’50.
”Nu a ramas mai mult de atat: un petic de gheata aproape sa dispara si el in cel mult 1 an”, remarca Alfredo Martinez, un fost ghid alpin in varsta de 74 de ani, care a fost martor al mortii ghetarului sau, Chacaltaya.
O serie de fotografii alb-negru pastrate cu sfintenie de acest ghid, rememoreaza competitiile de ski ce erau organizate odinioara pe coasta acestui ghetar. Batranul ghid a luat in palma niste zapada, care s-a topit repede. “Inainte aici era atat de frig incat nu se topea zapada in palma”, mai povesteste el.
In prezent, “acest ghetar este mort”, explica pentru AFP si Edson Ramirez, glaciolog la Institutul de Hidrologie din La Paz si membru al unei echipe internationale de oameni de stiinta care studiaza lantul muntos al Anzilor ce traverseaza parti din Peru, Bolivia, Ecuator si Columbia.
Aceste echipe de cercetatori, care studiaza acest masiv de peste 15 ani, au prevazut disparitia completa a ghetarului Chacaltaya pana in anul 2015. Insa predictiile lor au fost infirmate de accelerarea procesului de incalzire globala care a dus la o crestere a ratei de topire a ghetarului de la 1 metru/an in anii ’40, la 6 metri/an in prezent, grabind cu 6 ani disparitia lui Chacaltaya.
Pentru Edson Ramirez, responsabilele pentru disparitia acestui ghetar sunt tarile dezvoltate industrial care emit mari cantitati de gaze cu efect de sera, in timp ce Bolivia era raspunzatoare in anul 2000 de doar 0,35% din emisiile mondiale de gaze cu efect de sera.
Actiunile tarilor dezvoltate industrial insa ii afecteaza acum pe locuitorii tarilor in curs de dezvoltare – locuitorii Boliviei, de la fermierii care traiesc pe pantele anzilor, pana la locuitorii capitalei La Paz, sunt toti dependenti de apa ghetarilor – 15% din necesarul de apa potabila al capitalei La Paz este asigurat de izvoarele ce pornesc din ghetari, iar 40% din necesarul de energie electrica al tarii este asigurat de hidrocentrale amplasate pe rauri ce izvorasc din acesti ghetari.
Acest sentiment de injustitie climatica a animat o miscare a societatii civile – sustinuta de guvernul bolivian – care solicita “justitie climatica internationala”. Obiectivul acestei miscari este de a convinge guvernele tarilor dezvoltate industrial sa ofere despagubiri materiale populatiilor care au cazut victime acestor “crime de mediu”.
