In Postul Pastelui, CTP il infiereaza mincinos si cu manie proletara pe Patriarh
Eu cred că personaje ca CTP ne-au fost date ca să nu uităm că diavolul există.
Mai era cu ani în urmă unul ca el, Mircea Mihăieş. Scria (dacă se poate spune aşa) pe la Evenimentul Zilei. Articolele şi judecăţile lui duhneau a pucioasă mai ceva ca hornurile infernului.
Cum Mihăieş s-a evaporat total din memoria românilor, deşi este încă în viaţă, tot aşa, foarte curând, nu-şi va mai aminti nimeni nici de CTP, el, totuşi, respirând.
Raţiunea celor ca ei este să se descompună în public. Cu vintre, fiere, fecale şi tot ce-i mai alcătuieşte. La lumina zilei, în bătaia soarelui. Să concentreze la un loc privelişti şi duhori insuportabile, întru celebrarea mizeriei umane ai cărei exponenţi sunt. De-asta dispar fără urmă şi nu-i regretă nimeni.
Esenţă de nimicnicie. Scaraoschi şi-a pierdut răbdarea. Sfintele Paşti îl deprimă!
Vi-l închipuiţi pe unul ca CTP scriind o poezie de dragoste? Spunând cuiva, sincer, „te iubesc”?
Asta e proba absolută! Mai tare decât fumul de tămâie din cădelniţă!
Nu uitaţi, mai ales într-o zi ca asta: dragostea face diferenţa!
Alegeţi dragostea!
foarte bun text!!