Impozitul forfetar (2)
Dimensionare si modalitati de plata
In proiectul Guvernului este prezentata si modalitatea de calcul pentru impozitul forfetar in cazul categoriilor „Restaurante, baruri cafenele”, si „Hoteluri si alte facilitati de cazare”.
In ceea ce priveste restaurantele si barurile, cel mai mic impozit forfetar, de 2.000 de lei, va fi platit pentru localurile de la sat, care nu au o suprafata utila mai mare de 10 metri patrati. Proprietarul unui bar cu o suprafata de 20 de metri patrati, tot dintr-un sat, va plati 3.400 de lei. Suma maxima pentru un astfel de local situat la sat poate ajunge, pentru o suprafata de 240 de metri patrati, la 34.200 de lei pe an.
Pentru cafenelele, barurile sau restaurantele situate in comune, suma minima platita pentru o suprafata de maxim 10 metri patrati va fi de 2.300 de lei, in timp ce impozitul maxim pentru o suprafata totala utila de 240 de metri patrati ajunge la 34.500 de lei.
La oras, impozitul variaza, conform acelorasi parametri, intre 2.900 de lei si 34.800 de lei.
In cazul municipiilor, impozitul este diferentiat pe patru zone, astfel ca o firma care isi desfasoara activitatea intr-o zona de tip A (centrala -n.r.) va plati un impozit anual intre 8.900 de lei si 41.100 de lei.
In cazul hotelurilor, impozitul forfetar este calculat in functie de numarul de camere autorizate si de numarul de stele sau margarete.
Astfel, impozitul anual se calculeaza inmultind 1.226 lei cu numarul de camere si cu un coeficient care porneste de la 0,5 pentru locatiile de o stea si creste cu 0,25 unitati, pana la 1,5 pentru cele de cinci stele.
Documentul mai arata ca impozitul forfetar trebuie declarat si platit trimestrial, in suma de o patrime din impozitul forfetar anual, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se datoreaza impozitul.
Premierul Emil Boc declara la finele anului trecut ca prima sarcina a actualului ministru de Finante a fost sa regandeasca impozitul minim aplicat firmelor prin reorientarea si restrangerea acestuia spre acele domenii unde evaziunea fiscala nu poate fi altfel combatuta, cum ar fi industria hoteliera si restaurantele.
