Iliescu face antropologie cu Basescu
Presedintele Basescu reuseste, pe langa alte performante deloc de invidiat, sa canalizeze revarsarile umorale ale inamicilor. Pana nu demult, se putea chiar lauda ca este un bun regulator al jetului de invective pe care il slobod in directia sa dusmanii politici de toate culorile. Varsatul de laturi anti-prezidentiale este de multa vreme proba omologata in intrecerea politica de la noi. Sumedenie de politruci, analisti sau pur si simplu nemultumiti si-au facut o misie din a deserta in capul prezidential plesuv hardaul din dosul usii. Cu intrarea lui Ion Iliescu in clubul injuracilor pe fata, pasim intr-o noua zodie a invectivei. Antologicul „Mai, animalule!” se nuanteaza si se reconstituie pe bucati in mai neaosul „Eu pot sa-l dau si-n ma-sa pe Basescu!”.
Victima presedintelui de onoare al PSD nu este trimisa de-a dreptul in regnul animal, ci face o halta la originile mai apropiate. Care sunt de identificat undeva pe la Constanta, intr-un bloc in care locuieste o pensionara pe nume Elena Basescu.
Ziceam ca Traian Basescu face pe regulatorul de umori. La fel de bine poate sa interpreteze si rolul dereglorului. S-a vazut asta in seara victoriei lui Oprescu asupra lui Blaga in turul 2 pentru Primaria Capitalei. Teleastii de pe antenele lui Voiculescu s-au strans ciopor sa-l huiduiasca pe stapanul buldogului Blaga, asa cum fac in fiecare seara de vreun an si ceva incoace. Dupa sute de reprezentatii in care au suduit gros la Basescu, l-au luat la refec, i-au zis de la obraz tot ce-aveau in fisa postului, au spalat, in fine, cu el pe jos, in seara in care aveau motive mult mai vizibile s-o faca s-au imbracat frumos si au vorbit asijderea. Maestrul Cristoiu, foarte slobod la gura si lejer ponosit in restul timpului, si-a pus papion la gat si cuvinte civilizate o palma mai sus. Chiar si isteria ambulanta Valentin Stan n-a mai nechezat ca hiena din doua-n doua vorbe ci a palavragit aproape normal. Anormala a parut doar scrobeala brusca a cetatenilor imprecatori si costumele de pe ei, dupa un an in care au injurat descheiati la camasa si, pe alocuri, la slit.
Forta valului anti-Basescu s-a putut masura cel mai bine in vorbele rostite de Ion Iliescu, cu prilejul reuniunii festive de la partid, unde pesedeii au savurat victoria dezertorului Oprescu. Dupa ce s-a cenzurat ani de zile si a produs drept maxima expresie a indignarii obiditul „Mai animalule!”, batranul edecar s-a usurat de ce-a strans pe suflet atata amar de vreme. Eliberarea a rezultat intr-o suduiala care exprima bine sentimentele nutrite de cei doi unul pentru celalalt.
A crapat si glazura de politete mimata la varful politicii. Iliescu poate, cel putin, sa pretinda nonsalant ca sudalma de mama e ultima escala antropologica (la Constanta) pe drumul catre animalul Traian Basescu.
Vifor Rotar
