Iisus tace în ziua de sâmbătă…
„Femeile i-au uns trupul și l-au așezat în mormântul lui Iosif. Trupul fără viață al lui Hristos e la fel de tăcut ca piatra ce-l păzește. Ieri a vorbit mai mult. Duminică va elibera omul din frica morții. Din moarte. Duminica va sparge vasul cu mir al inimii Lui și va parfuma întregul univers.
Dar sâmbătă… Iisus tace.
Tace și Dumnezeu.
Vineri S-a făcut auzit: a sfâșiat perdeaua groasă a templului, a deschis mormintele, a zguduit pământul, a întunecat soarele și L-a jertfit pe noul Isaac, pe Fiul iubirii eterne. Pământul a auzit multe despre Dumnezeu în ziua de vineri.
Dar sâmbăta… nimic. Iisus e tăcut. Dumnezeu e tăcut. Sâmbăta e tăcere.
În discuțiile noastre despre Paști, sâmbăta e adesea uitată, în timp ce vineri și duminică atrag toată atenția. Răstignirea și Învierea ne umplu gândurile. Dar nu da la o parte sâmbăta!
Fiindcă și tu ai sâmbetele tale.
Sâmbetele tăcute.
Sâmbăta… ziua dintre luptă și victorie; dintre nedumerire și deslușire; dintre rugăciunea rostită și răspunsul întârziat.
Tăcerea sâmbetei ne apasă ca un bolovan pe piept. Oare Dumnezeu e supărat? L-am dezamăgit?
Dumnezeu știe că Iisus e în mormânt. De ce nu face ceva?
Sau, în cazul tău: Dumnezeu știe că urmează să fii dat afară, știe că ești în dezastru financiar, într-o căsnicie distrusă.
De ce nu intervine? Ce e de făcut?
Fă ce a făcut Iisus.
Stai liniștit.
Taci.
Ai încredere în Dumnezeu.
Iisus a murit cu acest psalm scris pe inimă: „Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea” (Psalm 15).
Iisus a avut încredere că Tata nu-l va părăsi în mormânt.
Și tu trebuie să știi că Dumnezeu nu te va lăsa singur în mijlocul zbaterilor tale. Tăcerea Lui nu e absență. Odihna Lui nu e indiferență.
Sâmbetele au rostul lor.
Ne lasă să simțim cu toată ființa puterea dragostei lui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu L-ar fi înviat pe Iisus la nouăsprezece minute după moarte, am fi înțeles măreția acelui act? Dacă ți-ar rezolva problemele în clipa în care apar, ai mai prețui înțelepciunea Lui?
Iată, Dumnezeu a așezat o sâmbătă între vinerea suferinței și duminica speranței.
Dacă astăzi e sâmbăta ta, ai răbdare.
Căci vine dimineața. Vine Duminica.
Și piatra va fi rostogolită.
Și mormântul va fi gol.
Și inimile vor cânta din nou…”
Părintele Ioan Bădiliță
