Iarmaroacele lunii octombrie – o traditie sau o afacere de sezon?
Se pare ca un calendar cu inceput de an la sfarsitul lunii octombrie a fost generat de aceeasi ocupatie straveche, cresterea animalelor, Ion Ghinoiu consemnand acest fapt in Sarbatori si obiceiuri romanesti: „ipoteza conform careia populatia straromaneasca, probabil si cea dacica, a avut in uz, asemanator celtilor, un calendar cu inceput de an toamna, celebrat in ziua in care se sarbatoreste azi Samedru, este confirmata si de dansul ritual al pastorilor banateni, executat numai de doua ori pe an: la imperecherea oilor, si dupa sase luni, la alesul sau formarea turmeiâ€.
Imediat ce calendarul trece de Ispas, adica de sarbatoarea Inaltarea Domnului, romanii au prilej de petrecere.
A FOST ODATA…
Conform unei traditii pastrate de sute de ani, dupa Ispas incepe perioada targurilor sau a iarmaroacelor, asa cum erau cunoscute in vechime. Fiecare asezare isi avea daca nu iarmarocul ei, macar hramul, adica sarbatoarea localitatii, prilej de distractie, dar si de afaceri.
Prezenta negustorilor la iarmaroc era si o sursa de venituri pentru domnie, dar si pentru multe manastiri care, cu vointa voievodului, incasau mare parte din taxele de la targ, ca mijloc de existenta. La astfel de targuri s-au pus la cale multe din negoturile din Moldova si tarile invecinate.
Negustori din Rusia ori din Polonia bateau palma cu tovarasii lor moldoveni, indiferent ca erau romani, evrei sau armeni. Unii isi cumparau dughene din timp, ca sa fie siguri ca vor avea vad bun si castig pe masura. Nu lipseau nici ghicitorii in stele ori in bobi, dar nici musterii dornici sa afle ce le rezerva viitorul.
Iarmaroacele erau si un prilej de mare petrecere si multi targoveti si tarani asteptau horele de la targ si distractiile in iujuri. Nu era nici o restrictie de varsta si pana si pustii isi faceau de cap. Braga, vin, afumatura pe jaratec, fete frumoase si flacai, doamne in calesti si prostime, toti petreceau de zor la tirgurile pe care le asteptau mare parte din an. Sezonul iarmaroacelor se inchidea, ca si acum, de altfel, la sarbatoarea Sfintului Dumitru (26 octombrie).
ESTE SI ACUM…
Traditia a fost dusa mai departe, insa modernitatea si-a spus cuvantul. Astazi, iarmarocul este un amestec insolit de circ, de negustorie si traditii populare. Inceputurile lui se pierd in negura vremii…
Tarabele au fost inlocuite de corturi, numite pompos standuri, pe care se etaleaza haine din blana, pantofi, lenjerie, farfurii si tot felul de alte lucruri oferite de comercianti, asa cum li se spune acum negutatorilor de altadata. Nu lipsesc berea, micii, carnaciorii, gogosile, semintele, cocoseii (deveniti, peste noapte, pop-corn), dar nici masinariile ce ofera senzatii tari si manelele.
