Hotărâri de guvern discriminatorii luate sub pretextul „pandemiei” niciodată declarată sau recunoscută...

Hotărâri de guvern discriminatorii luate sub pretextul „pandemiei” niciodată declarată sau recunoscută legal în România

0 77

Prin trei hotărâri de guvern succesive, puterea politică ilegitimă a României a făcut trecerea la discriminarea pe față a cetățenilor români, totul sub masca „relaxării” restricțiilor și măsurilor liberticide impuse sub pretextul „pandemiei”, niciodată declarată sau recunoscută legal în România. Sub acest nou regim pandemic, libertatea nu mai este o stare inseparabilă de calitatea de persoană și de cetățean, ci devine o concesiune acordată „cetățenilor” de către puterea politică ilegitimă. Este visul de secole ale oricărui autocrat: populației trebuie să îi fie frică de puterea politică (în loc ca lucrurile să stea tocmai invers), pentru că ar putea există alte și alte restricții de acum încolo, căci crize reale sau inventate sunt mereu la îndemâna „elitelor” politico-tehnocratice.

Cele trei hotărâri de guvern[1], ilegale și anticonstituționale, stabilesc o serie de discriminări pozitive în favoarea persoanelor care s-au „imunizat” (în realitate, au fost de acord sau au fost silite să accepte să se supună acestui mega-experiment clinic pe care puterea politică ilegitimă îl numește „vaccinare”), un fel de premii de bună purtare care le vor permite, pe bază de certificat-adeverință, să participe la diferite activități economice, educative, culturale, sociale sau să lucreze „liber” la locul de muncă.

Arătarea probei înțepării, inclusiv pe paginile de socializare, pe internet sau la tv este un fel de semnalizare a virtuții, pe „stil” progresist american, care ar trebui să îi determine și pe cei 80% dintre cetățenii români să se înțepe, sub sancțiunea excluziunii sociale. Discriminarea pozitivă a unora este, indirect, discriminare negativă a restului. De altfel, redactorii celor trei hotărâri de guvern nu s-au mai sfiit să stabilească discriminări directe, explicite, contra persoanelor care refuză, omit sau nu pot să se vaccineze.
De exemplu, părinții nevaccinați, netrecuți prin boală în ultimele trei luni sau insuficient de avuți pentru a plăti teste bi-săptămânale (care au ajuns să coste 75 €/persoană), nu pot participa la festivitățile de final de an școlar sau nu pot pătrunde în locurile de joacă pentru copii din mall-uri. De asemenea, în funcție de decizia discreționară a angajatorului, salariații fie vor munci de acasă, fie vor fi primiți la lucru exclusiv pe baza certificatului de vaccinare.

Notă intermediară: precizez că am pe rol două acțiuni în anularea unor hotărâri referitoare la prelungirea stării de alertă, respectiv, cea din februarie și cea din aprilie; termenele acordate sunt aberante (28 și 30 iunie), mai gravă fiind atitudinea ostilă a instanței, care poartă și acum mască, mănuși și husă protectoare a microfonului de la care vorbește din spatele unui geam de plexiglas aflat la 5 metri distanță de pupitrul avocaților.
Așa-zisele măsuri de relaxare sunt destinate doar unora dintre cetățenii României, respectiv, acelora care s-au vaccinat, care au avut ,,norocul” să se contamineze cu virusul și se află în perioada cuprinsă între 15 și 90 zile de la data infectării și care dispun de resursele financiare necesare efectuării unui test P.C.R., respectiv a unui test antigen, de fiecare dată când intenționează să participe la viața socială „normală”. Interesant este că, pentru ultimele două categorii, accesul nu este permis peste tot, nici împreună și nici separat.

Nu putem să nu ne întrebăm ce se întâmplă cu persoanele care din diverse motive nu se pot vaccina, nu vor să se vaccineze, nu s-au infectat cu virusul sau s-au infectat și se află în a 91-a zi de la infectare? Practic, pentru aceste persoane se mențin toate restricțiile anterioare… Pentru aceste persoane, starea de urgență sau starea de alertă este și va fi mult timp de acum încolo în vigoare.

Dincolo de perpetuarea la nesfărșit a stării de alertă, ceea ce înseamnă un excepționalism juridic caracteristic tiraniilor, această „perlă” de gândire birocratică este fără justificare științifică-juridică-medicală. Cele trei H.G. se mulțumesc să constate că aceste discriminări vopsite ca relaxări ale restricțiilor se impun în condițiile art. art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 („măsurile pentru asigurarea rezilienței comunității sunt: […] d) măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu), și că s-au avut în vedere măsurile adoptate prin Hotărârea C.N.S.U. nr. 32/2021 (act inexistent întrucât nu este publicat în Monitorul Oficial), precum și „Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 24.05.2021”, document întocmit la nivelul Centrului Național de Conducere și Coordonare a Intervenției (subliniez că niciunde nu se indică conținutul acestei analize și nici rezultatul analizei).

Pandemie ilegala

Nu există nicio analiză de proporționalitate a măsurilor și restricțiilor. De altfel, pandemia s-a terminat de mult – în România, încă din data de 28 aprilie 2021, indicele Effective R era de 0,78 (constatarea I.H.M.E., raport 6 mai 2021, citat de mine pe această pagină), iar gradul de infectare calculat de autoritățile de sănătate publică nu mai depășește nicăieri în țară unu la mie în decursul unor perioade de 14 zile, ceea ce ar fi impus ridicarea stării de alertă, în favoarea unor măsuri de prevenție corespunzătoare infecției endemice.

Extrem de grav este că cele trei H.G. omit cu desăvârșire art. 30 din Constituția României, care interzice incitarea la discriminare și la separatism. De altfel, dispozițiile art. 14 din C.E.D.O. prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. Potrivit art. 17 C.E.D.O., nicio dispoziție din Convenție nu poate autoriza un stat, un grup sau un individ, să desfășoare sau să îndeplinească o activitate care urmărește distrugerea drepturilor sau libertăților recunoscute de Convenție ori limitarea drepturile și libertățile fundamentale.

În contextul în care aceste „noutăți” creează o segregare a cetățenilor fără o justificare științifică-medicală-juridică, cu scopul meschin de a forța individul să se vaccineze, în mod evident, ne aflăm în situația încălcării flagrante a acestor principii. În plus, atât în România, cât și în S.U.A. (țară de referință din multiple perspective, inclusiv cea geopolitică), imunizarea naturală a celor care s-au infectat, cu sau fără cunoștința acestui fapt, este de peste 50%, ceea ce nu justifică forțarea unei „imunizări” artificiale, experimentale, pentru care populația a manifestat un interes foarte scăzut (sub 20%), de vreme ce există alte mijloace de prevenței și tratament al bolii, mult mai sănătoase și sigure. Este și în această privință evident că Statul român, din interese străine de sănăatatea publică și de principiile statului de drept democratic, săvârșește un grav abuz de drept și un act de cruntă neloialitate la adresa C.E.D.O. și a celorlalte 47 de state semnatare ale acesteia.

Cu riscul de a părea redundant, trebuie să menționez că legalitatea celor trei H.G. este pusă în umbră și din motive procedurale. În afară de faptul că nu există motivație științifică (hotărârea C.N.S.U. și celelalte documentele menționate de cele trei H.G. nu sunt publicate și, deci, sunt inexistente ca acte administrative), trebuie reamintit că, la adoptarea unui act normativ, emitentul trebuie să respecte normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 și să solicite, în prealabil, avizul C.E.S., conform Legii nr. 248/2013.

Deși vizează toate domeniile pentru care este obligatoriu, cele trei HG privind prelungirea stării de alertă și așa-zisa relaxare nu sunt însoțite de un aviz de la CES. Definitorie pentru cinismul acestor „autorități” pandemice este afirmația din Nota de fundamentare a Proiectului H.G. 293/2021 conform căreia nu s-a solicitat avizul Consiliului Economic și Social. Neparcurgerea acestei proceduri afectează grav legalitatea actului, și implicit, securitatea juridică, mai ales că actele atacate impun restricții cu privire la drepturile și libertățile conferite cetățenilor României și afectează mare parte din domeniile de specialitate ale C.E.S.

Legea prevede, de asemenea, că observațiile și propunerile Consiliului Legislativ (C.L.) vor fi avute în vedere la definitivarea actului, iar respinderea acestora trebuie să fie motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o notă însoțitoare. Nu există astfel de motivații, ci doar afirmația că observațiile și propunerile C.L. nu au fost preluate și că la fal a fost și în privința celorlalte prelungiri ale stării de alertă.

Interesant este că unele observații ale C.L. chiar atrăgeau atenția asupra încălcării Constituției și a unor decizii recente ale C.C.R. (cei interesați pot consulta aceste detalii pe site-ul C.L.) și că unele dispoziții din HG nu sunt nici accesibile, nici previzibile. De exemplu, în opinia C.L., noțiunea de „reuniune” nu este deloc clară, iar noțiunea de „alte reguli de igienă colectivă și individuală decât cele prevăzute la lit. a) – d)” care trebuie respectate la adunările publice este incompletă și imprecisă. Conform avizului C.L., sintagma ,,o răspândire comunitară intensă a virusului și/sau un număr în creștere al persoanelor infectate cu virusul SARS-Cov-2 este lipsită de precizie și previzibilitate, fiind necesară o cuantificare a numărului de astfel de cazuri”. Avizul C.L. atrage atenția că nu se înțelege ce este „contextul epidemiologic la nivel local”, în așa fel încât furnizorii de servicii sociale să își poată adapta programul în centrele rezidențiale. Culmea sarcasmului este atinsă când același aviz face propunerea de a se „revedea” trimiterea la pct. 2-19, de vreme ce la pct. 2, 11, 13 și 14 sunt prevăzute în fapt, interdicții, și nu excepții de la interdicția prevăzută la pct. 1.

Notă de concluzii – toate aceste chestiuni, pe care le-am pus pe hârtie în co-autorat cu colega mea, Ramona Andrițoiu, precum și multe alte argumente, se regăsesc în dosarele aflate pe rolul CapBuc, care au termen 28 și, respectiv, 30 iunie. Oricine poate formula acțiuni în contencios administrativ contra acestor H.G. Știu, veți spune că e greu, că e costisitor, că e justiția corectă sau neainteresată de drepturi, dar numai cine nu joacă deloc nu are nicio șansă de a cîștiga, iar aici nu este vorba de loterie, ci de drepturile și libertățile noastre care, odată luate, nu le mai primim înapoi curând.

PS În comentarii veți găsi scurte analize ale celor mai „deștepte” dispoziții de „relaxare” din cele trei H.G.

[1] H.G. nr. 531/2021, prin care s-a prelungit starea de alertă cu o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.05.2021, a fost modificată succesiv prin H.G. nr. 550/2021 (emisă în 14 mai, la o zi distanță) și H.G. nr. 580/2021 (emisă în 1 iunie, în zi de sărbătoare legală). La nivel teoretic, cele 2 acte normative modificatoare ale cele de n-șpea hotărâre de prelungire a stării de alertă a fost adoptate cu scopul de a relaxa restricțiile impuse prin H.G.-urile anterioare. În realitate, însă, actele normative au un cu totul alt scop – introducerea unui nou criteriu în funcție de care cetățenii români pot beneficia de drepturile și libertățile conferite de Constituție și de C.E.D.O., respectiv, deținerea unui carnet de vaccinare; într-adevăr, cum le place „autorităților” pandemice să spună, am trecut la un alt nivel, mai precis, la nivelul anului 1939, în plin fascism.

Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.