Guvernul maghiar îl „încorporează” și pe revoluționarul șovin Petőfi împotriva românilor…

Guvernul maghiar îl „încorporează” și pe revoluționarul șovin Petőfi împotriva românilor…

0 402

Două muzee din Ungaria au anunțat public – spre surprinderea autoritatilor romane!! – semnarea unui acord de cooperare (!?) pentru o explorare arheologică pe teritoriul României, la Sighișoara, unde ar fi murit poetul sfant Petofi (!?). Ucis probabil de un roman…
Curios, Ministerul Culturii și Identității Naționale de la București nu știe nimic despre acest demers al Ungariei… dar se zice ca au gasit Serviciile de infomatii de la Budapesta…o pista si o solutie !!
Potrivit unei știri publicate de MTI, Muzeul Literaturii “Petőfi” (PIM) din Budapesta a anuntzat , prin persoana lui Szilárd Demeter, directorul general al PIM, ca pe câmpul de luptă de la Albeşti, unde se presupune că şi-a pierdut viaţa poetul Sándor Petőfi în data de 31 iulie 1849, nu s-au facut cercetari cu metodele arheologice moderne…
Rezultatele cercetării vor fi prezentate în publicaţii şi expoziţii comune de către cele două muzee. În același timp, conducerea Ministerului Culturii de la București nu are habar despre activitatea celor două muzee din Ungaria pe teritoriul României.
Întrebat în baza Legii nr. 544/2001 cu privire la activitatea celor două muzee din Ungaria pe teritoriul României, ministerul condus de Daniel Breaz a comunicat sec că nu știe nimic despre acest subiect.
„Până la această dată (29 martie a.c. – n.n), Ministerul Culturii și Identității Naționale,  nu a înregistrat nicio solicitare pentru eliberarea unei autorizații de cercetare arheologică în România privind demersul celor două muzee din Ungaria (Muzeul Literaturii „Petofi” din Budapesta și Muzeul de Istorie Militară (?) al Ministerului Apărării ungare). De asemenea, nu a fost înregistrată nicio solicitare privind un acord pe această problematică”, se arată într-un răspuns oficial al Ministerului Culturii.
„Cercetarea arheologică s-ar realiza de către personalul de specialitate atestat şi înregistrat în Registrul arheologilor din România (conform art. 3, alin (3) din Ordonanța de Guvern 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, republicată cu modificările și completările ulterioare), numai pe baza autorizației emise de Ministerul Culturii şi Identității Naționale şi în conformitate cu aceasta (conform O.G. 43/2000 art. 5, alin. 9)”, se mai arată în documentul Ministerului Culturii.De remarcat și faptul că Ministerul Culturii și Indentității Naționale a avut nevoie de 30 de zile pentru a comunica acest răspuns.

Sándor Petőfi s-a nascut la  1 ianuarie 1823, Kiskőrös,  și a murit, putin probabil, la 31 iulie 1849 in localitatea  Albesti! Sau poate in Siberia, trezit la realitate, intr-o posibila auto-penitentza pentru raul facut!
Sandor Petofi, considerat a fi „gornistul” naţional al ungurilor, a fost, fără îndoială, un poet genial, Doar că la fel de uriaş ca şi talentul său a fost şovinismul său, xenofobia si  ura pe care a avut-o împotriva celor care nu împărtăşeau necondiţionat ideile Revoluţiei ungare de la 1848 , pentru că si ei doreau să-şi păstreze identitatea naţională: germanii, românii, sârbii, croaţii sau slovacii.
Paradoxal, Petofi însuşi nu era de origine maghiară, fiind fiul sârbului Stefan Petrovich şi al slovacei Maria Hruz. Fiind doar asimilat ungur, se simţea obligat să-şi afirme, permanent şi ostentativ, maghiaritatea. Iar cel mai simplu mijloc era ultragierea permanentă a nemaghiarilor.
Toate aceste consideraţii sunt extrase din cartea ,,Imaginea germanului în literatura ungară” scrisă de reputatul istoric literar Johann Weidlein,  apăruta  la Cluj-Napoca în traducerea lui Petre Forna.

Ce mai putem citi în carte? Ne rezumăm strict la citate: ,,Petofi a cântat cu entuziasm sfânta libertate a lumii (szent vilagszabadsag); cum o înţelegea el însă, o dovedesc poeziile sale despre Războiul de eliberare ungar din 1848-1849. Libertate, egalitate, fraternitate ca la Paris cereau pe atunci maghiarii; concomitent pretindeau de la statul austriac unitar să le confere independenţă şi autonomie; în cazul popoarelor nemaghiare din Imperiu trebuia însă impusă pretenţia de dominare. Petofi a instigat în poeziile sale împotriva tuturor nemaghiarilor”(…) 
,,Căci doar maghiarul este stăpân în ţară”, declară el în poezia ,,Magyar Nep” (Poporul maghiar) din iunie 1848: ,,Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân,/Iar cei care vor să ni se urce în cap/Vor simţii pe capetele lor paşii noştri,/Înfingându-le pintenii în adâncul inimii…”. Accente şi mai ,,poetice”, scrie Weidlein, răzbat din ,,A nemzethez” (Către naţiune). 

Pe atunci, în august 1848, sârbii, românii şi croaţii se ridicaseră deja împotriva intenţiilor de hegemonie ale maghiarilor;  Doar el (Petofi – n.t.) cânta: ,,Acolo stau fraţii nesinceri, răufăcătorii…/De i-ar ajunge sentinţa la moarte!/Chiar de-ar curge înmiit sângele,/Astfel ca pârâul însângerat din stradă/Să se reverse prin ferestre./Căci ne scăpăm unor de duşmani din afară/Dacă pe butucul călăului le stă capul (…)”.
Despre libertatea lumii în legătură cu nemaghiarii, Petofi nu suflă nici un cuvânt, căci aceştia n-au vrut să-şi plece grumazul sub jugul maghiar. În septembrie 1848 se desfăşura deja lupta ,,pe viaţă şi pe moarte” (Elet vagy halal): ,,Croaţi, germani, sârbi şi români,/Ce vă repeziţi cu toţii la Ungaria?/(…) Căci nu sunteţi decât corbi, nişte corbi scârboşi,/Dar maghiarul încă nici vorbă să moară,/Doamne fereşte! Ba chiar cu sângele vostru/Va zugrăvi pe cer Dumnezeu purpuriul zorilor…/N-o să mai fie duşmani, când ultimul strop/De sânge va curge din blestematele voastre inimi…”.

Şi s-ar putea continua.  Petőfi a instigat în poeziile sale împotriva tuturor nemaghiarilor” (…) „Căci doar maghiarul este stăpân în ţară”, declară el în poezia „Magyar Nép” (Poporul maghiar) din iunie 1848: Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân /Iar cei care vor să ni se urce în cap/ Vor simţi pe capetele lor paşii noştri / Înfingându-le pintenii în adâncul inimii /…   
”Accente şi mai „poetice”, scrie Weidle, răzbat din poezia „A nemzethez” (Către naţiune). Pe atunci, în august 1848, sârbii, românii şi croaţii ,se ridicaseră deja împotriva intenţiilor de hegemonie ale maghiarilor si  cele mai mari nenorociri ameninţau ţara şi popoarele sale.Să trecem însă la concluzia lui Johann Weidlein: ,,Printre apostolii urii, Petofi, care este unul dintre cei mai periculoşi agitatori ai istoriei, merită cea mai mare atenţie, căci sămânţa răspândită de el într-un popor care se lasă uşor instigat a dat roade, ducând la lucruri rele şi, în cele din urmă, la fapte oribile”.
Desigur, Petőfi revolutionarul ultranationalist si sovin, nu ar fi trebuit sa umbreasca imaginea  romanticului fara egal si a poetului de geniu….

d.d.rujan

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.