Gigi Becali si-a pus gratii impotriva crizei

Gigi Becali si-a pus gratii impotriva crizei

0 139

Haosul pretins controlat in care se misca economia mioritica are acum motive temeinice sa-si exalte originalitatea. In sfarsit, dupa ani de nedreapta desconsiderare din partea pietei economice europene si mai dihai mondiale, iata ca traim momente de mica glorie a stabilitatii in instabilitatea planetara. Ne permitem sa nu fim atinsi de efectele crizei financiare declansate in Statele Unite de caderea in lant a catorva colosi bancari.
Nici nu-i de mirare. Suntem de veacuri – de vreo doua milenii, mai precis – o insula de latinitate intr-o mare slava. Acum doar am adaugat niste rime economico- financiare la patetismul poeziei din care se hraneste orgoliul nostru de urmasi ai Romei, pui de Traieni si odrasle decebale.
Am gasit, va sa zica, o buna intrebuintare ciudateniei nationale de a merge in alta directia decat ceilalti. In rarissimele momente cand se ratacesc si ei avem ocazia sa parem normali. Asta ne spun analistii pietei bancare, desi mica sincopa de-acum cateva zile a tranzactionarilor la burse era gata sa-i contrazica. Bine, mai sunt maniacii calculelor care au descoperit ca toate creditele in euro – si care credit nu e in euro in Romania? – o sa-i doara pe romani in buzunare. Ca natiune nesemnificativa ce suntem, efectele crizei se resimt la nivelul micro al tescherelei de rand. Ca nu e om sa nu fi scris o poezie, un leasingut la o banca sau un creditel la un magazin de electrocasnice.
Cum naiba de avem aparenta asta de stabilitate, asta numai Mugur Isarescu si Gigi Becali stiu. Mai ales asta din urma. Jiji a produs deunazi o perla de cultura filosofico-bancara, neagra ca o cacareaza de oaie: „Pe noi, astia bogatii, criza asta n-are cum sa ne afecteze!”.
De parca in State au falimentat sarantocii, nu bancherii. Dar pilda lui Gigi e mai adanca decat pare la prima vedere. Izolarea noastra nationala e reprodusa la scara mica de sechestrarea becalica in palatul de aur din centrul Bucurestilor. Jiji, in camasa de noapte si tarlici de stana, luminandu-si drumul prin bezna nocturna a palatului cu un opait gros, adus de la Muntele Athos, pipaind in puterea noptii sacii cu bani pe care-i tine ascunsi dupa tablouri.
Averea e-n siguranta. Pa unde sa intre criza, c-abia a schimbat incuietorile la poarta a’ mare si-a pus gratii la feresti?

Vifor Rotar

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.