Fraude la SAPARD?
Stirea privind fraudele SAPARD A FOST PRIMITA IN MOD DIFERIT. Cetateanul de rand, care nu stie mecanismul acordarii banilor, isi va fi zis fie “stiam noi ca nu-i lucru tocmai curat”, fie isi vor fi reconfirmat ca “toti sunt niste hoti”.
Pentru cei care cunosc procedurile de finantare stirea ar putea fi una soc. De ce? Fiindca: dupa ce ti se aproba cererea se cere un proiect tehnic cu detalii. La Agentiile de plati (fostele agentii SAPARD) functioneaza o adevarata militie a dosarelor. Acestea sunt purecate pana la ultima virgulita. Totul se face mecanic, multi dintre cei care evalueaza dosarele nu au habar de constructii, instalatii ori achizitii publice.Exista anumite chei, oamenii sunt instruiti sa adune cotele de pe desen sa nu cumva sa difere la a treia zecimala de partea scrisa. Dupa cateva drumuri la agentie, se primeste ok-ul pentru proiect si abia apoi se semneaza contractul de finantare. Apoi urmeaza aprobarea dosarelor de achizitii pentru servicii, lucrari ori produse. Licitatii, devize (paradoxal, devizele castigatoare trebuie sa se cam pupe la mare fix cu cererea de finantare, de te intrebi de ce-ai mai licitat; sigur, pot fi si mai mici, se fac rectificari de buget, grafice de executie, note explicative, pot fi si mai mari, in aceleasi conditii, doar ca diferenta in plus ar fi distractia beneficiarului). Se face verificarea pana la cuie. Pana aici insa nimic nu este atat de dureros precum ce urmeaza.
Se apuca omul de lucru pe banii lui. Dupa aceea, conform graficului, incepe sa ceara cota parte de la SAPARD (TVA-ul este distractia beneficiarului). Dosarele sunt mult mai groase si mai elaborate. Cerere de rambursare, grafice, bugete, devize, ordine de incepere, legitimatia dirigintelui de santier, legitimatiile expertilor, procese verbale cu nemiluita semnate de dirigintele de santier, constructor, beneficiar, certificate de calitate si origine pentru fiece robinet, pioneza, lemn, roata de masina achizitionate ca bunuri sau parti componente in cadrul unor lucrari. Fereasca Dumnezeu sa fie pioneaza din afara Uniunii Europene. Chiar daca o gasesti aproape gratis in Taiwan nu merge. Trebuie sa fie din UE. Un televizor Samsung produs la mama lui acasa nu merge, produs la una din fabricile din Europa merge. Ca sa vezi!
Si pentru ca toate acestea sa fie respectate, vegheaza politia de care v-am spus, oameni alesi pe criterii mai degraba de vigilenta decat de cunostinte in domeniile verificate, instruiti, indoctrinati, care de teama ca un dosar ce le-a trecut prin mana sa nu fie gasit cu vreo chichita de supervizorii de la Bucuresti (care verifica prin sondaj), sunt mai catolici decat Papa. Totul este condimentat cu vizite pe teren, cand oamenii cer sa li se arate stadiul lucrarilor.
In aceste conditii se pune intrebarea: unde-i frauda, cum s-a facut?
Ori verificatorii isi bat joc de oamenii obisnuiti, primind de la cei sus-pusi si din greu cotizanti dosare de plati neverificate, ori cineva deasupra acestor verificatori dispune efectuarea de plati aiurea. Ori au vazut oficialii europeni ca noi chiar suntem in stare sa absorbim fonduri si cauta nod in papura.
Ceea ce trebuie sa se intample este ca raportul de audit asupra platilor SAPARD sa fie facut public, inclusiv dosarele incriminate. Sa stim si noi cine a fraudat, cat si cum. Apoi sa fie dati afara vinovatii pana la ultimul. In plus, cred ca anumite conditii trebuie renegociate, intrucat celebra birocratie romaneasca este nimic pe langa celebrele dosare de plati.
Bianca Sorescu
