Flutur, rastignit langa talharul Barabasescu

Flutur, rastignit langa talharul Barabasescu

0 157

Bataile din aripi ale domnului Flutur au starnit atata praf imprejur incat fapte mai importante decat retragerile de sprijin politic in sanul Guvernului risca sa treaca neobservate, in ciuda importantei lor. Care intrece chiar si preocuparea nationala de a sti daca premierul Tariceanu si-a pus in bagaje periuta de dinti, pijamaua, hartie igienica, vata si un pumn de seringi de unica folosinta. Sa n-aiba omul surprize la clinica frantuzeasca in care se va interna pentru operatia la unul din genunchi. Nici el nu cred ca mai stie la care, dupa cate lovituri a incasat la geoale de la presedintele Basescu, date cu bocancii liberalilor dizidentei sau aplicate direct cu sosonii de interior din dotarea Cotrocenilor.


Un detaliu la fel de important pentru natia romana ca pansamentele puse de-acasa de doamna Tariceanu si spaga pentru ortopezii francezi este ce-si va agata premierul deasupra patului din salonul pregatit deja cu toata aparatura pentru guvernarea din spital. Imediat sub emblema Harley Davidson, cred ca seful Guvernului va intepa un fluture intr-o bucatica de zapada artificiala si va atarna un crucifix.


Ferice de el ca poate sa-si exprime liber pasiunea pentru insectare si sa-si manifeste optiunea de crestin ortodox. Pentru ca, in Romania, pe ultima o pasc oarece pericole.


De cateva zile – dar n-ati observat pentru ca erati prea absorbiti sa urmariti migrarea de toamna a roiului de fluturi liberali – crucifixul starneste controverse in sanul societatii. Unui profesoras de filosofie din Buzau, pe nume Emil Moise, i s-a nazarit sa initieze retragerea simbolurilor religioase din institutiile de invatamant public. Iesit probabil la meditatie in natura, Moise a avut revelatia coborand dealurile Buzaului si vazandu-si poporul prada venerarii vitelului de aur si adorarii crucii in scolile din localitate. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a reactionat degraba si a preluat din zbor – unul ca de flutur – ideea dascalului Moise, producand o recomandare ritoasa catre Ministerul Educatiei si Culturii de scoatere a simbolurilor religioase de pe peretii scolilor.


Hotararea? face ca Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, care tocmai se praznuieste, sa coincida cu Iesirea Crucii din Scoala, o sarbatoare de marcat cu rosu in calendarul ateilor din Romania, in cazul in care MEC se va supune recomandarii CNCD.


Moise vorbeste de discriminare si incalcarea dreptului fundamental la egalitatea de sanse intre copii si profesori, printre care se pot gasi si „teisti, ateisti, agnostici sau indiferenti”, ca sa citam clasificarea facuta de articolul 4 din Constitutia Romaniei. Parerea sa este sustinuta de cateva voci cu audienta in stranele societatii romanesti, care asociaza efectul produs de simbolul religios asupra copilului vulnerabil si lipsit de criterii si discernamant cu agresiunea pe care o produce orice (alt) mesaj publicitar expus ori difuzat in contexte laice. Opinie absolut corecta, daca-i adaugam si consatarea ca, pentru a alunga mirosul de tamaie al increstinarii fortate, aparatorii drepturilor minoritatii necrestine au cadelnitat damful de pucioasa al unei discriminari pozitive.


De partea cealalta, cu exceptia reactiilor exaltate si previzible ale catorva inalti prelati si scriitori proveniti din medii ecleziastice (Dan Ciachir il considera pe Moise „dezechilibrat psihic”), Biserica Ortodoxa Romana, prin purtatorul sau de cuvant, a avut o pozitie curios de echilibrata pentru traditia ofuscarilor vetuse cu care ne-a obisnuit de fiecare data cand se pronunta despre chestiuni de credinta. „Nici Ministerul Educatiei, nici Biserica, nici CNCD nu pot interveni in astfel de probleme. Decizia trebuie luata de comunitate, adica de parinti, elevi si profesori” spune comunicatul BOR.


Reactiile politicienilor nu merita nici macar amintite, cata vreme unul dintre ei si-a motivat parerea favorabila simbolurilor religioase cu prezenta crucifixului pe peretele Parlamentului. Care inseamna – dar asta numai noi o stim – ca atunci cand pun cruce unor legi incomode, parlamentarilor li se pare ca o fac cu voia Domnului.


O remarca simpla ar fi ca o cruce agatata pe perete nu-i face pe elevi credinciosi si le lasa destul timp si loc sa practice in paralel cultul diavolesc al Internetului.


Cel mai sanatos lucru ar fi insa o intoarcere la lectura, cu o blibliografie subtirica de numai doua texte. Unul este cel din Marx care vorbeste despe religie ca despre „opiul popoarelor”; sintagma depasita in mediul scolar de la noi, unde drogul nu se atarna pe perete ci se distribuie in doze mici invelite-n staniol, de 10 euro bobita. Al doilea este un canon ceva mai subtil al Sinodului al saptelea Ecumenic de la Niceea, din 787, in care icoanele sunt doar „obiecte de venerare si cinstire (timitiki proskinisis) iar nu de adevarata inchinare (latreia)”.


Ambele nerecomandate premierului Tariceanu, care trebuie sa se concentreze zilele astea exclusiv asupra meniscului. Si care n-are mustrari de constiinta religioasa cand il rastigneste pe Flutur cu ace de gamalie in loc de piroane, dorindu-si aprig ca la dreapta sa-l tintuiasca si pe talharul Barabasescu cu niste boghiuri de cale ferata.


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.