Financial Times: Fondurile europene – intre frauda, birocratie si incoerenta

Financial Times:
Fondurile europene – intre frauda, birocratie si incoerenta

0 65

Doar 10% din cele 347 miliarde de euro ale fondului de crestere economica pentru regiunile cu probleme ale Europei sunt alocate. Miliardele stau degeaba deoarece guvernele nationale, stramtorate, nu pot strange fondurile necesare pentru a completa acest ajutor. Financial Times a lansat un raport major de investigatie.

Solidaritatea a fost mult timp deviza Uniunii Europene.
Politica de coeziune a UE, care distribuie miliarde de euro anual din fondurile publice printre cele 500 de milioane de persoane ale Uniunii, este realizarea cea mai tangibila a acestei ambitii. Acest program colosal ajuta la finantarea a peste 600 000 de proiecte, mergand de la poduri peste Dunare pana la formarea profesionala a prajitorilor de hamburgeri McDonald’s din Suedia.
Intr-o incercare de a promova dezvoltarea economica si de a vindeca diviziunile Razboiului Rece, liderii europeni planifica sa lege mai strans popoarele din regiune si sa ridice nivelul de trai, si nu numai in zonele marginale sarace, ci si in tarile centrale dezvoltate, stimuland cererea globala pentru bunuri si servicii. De la miile de kilometri de drum pe care conduc, pana la muzeele pe care le viziteaza, sau chiar si in cursurile de fitness la care participa, milioane de europeni se bucura de fructele generozitatii UE.
„Este o parte inerenta a ideii europene, si a proiectului european”, afirma Johannes Hahn, comisarul european pentru politica regionala, care supervizeaza programul fondurilor structurale.

Proiectele se indeparteaza de la obiective
Programul este insa aprig criticat de cativa, ca fiind un exercitiu de redistribuire a bogatiei plin de defecte, irosiri si fraude. Intr-un moment de crestere a tensiunilor economice care au agitat pietele de obligatiuni din zona euro, in vremurile acestea in care capitalele Europei se invrajbesc una impotriva alteia, punand sub semnul intrebarii viitorul proiectului european, aceste critici pun de asemenea intrebarea daca acesti bani nu ar putea fi mai bine cheltuiti.
In timp ce statele membre ale UE incep negocierile pentru urmatoarea runda de finantare iar Comisia Europeana se pregateste sa revizuiasca fundamentele insasi pe care se bazeaza politica, un proiect combinat FT / Biroul de Investigatii Jurnalistice a incercat sa raspunda la doua intrebari simple:
• Unde se duc banii ?
• Si aceasta politica isi atinge obiectivele ?
Constatarile includ :
● Programul UE de fonduri structurale s-a transformat intr-o birocratie opaca care face extrem de dificil, pentru contribuabili, urmarirea modului in care sunt cheltuiti banii lor.
● Un sistem de supraveghere descentralizat si slab pedepseste rareori frauda si abuzurile cu cazuri care nu ajung nicaieri timp de ani de zile, fiind plimbate inainte si inapoi intre capitalele tarilor membre si Bruxelles. Rezultatul, in parte, este ca milioane de euro continua sa fie deturnate de sindicate ale crimei organizate, in ciuda avertismentelor prezente de ani de zile.
● Un program, care a fost creditat pentru a aduce tari odinioara subdezvoltate, precum Irlanda si Spania, in modernitate, acum cheltuie miliarde de euro in fiecare an pe proiecte care par sa nu mai corespunda cu misiunea originala a programului: transformarea zonelor mai sarace ale Uniunii Europene prin intermediul infrastructurii, educatiei si investitii in dezvoltare, in comunitati prospere in mod durabil.
● Unii dintre cei mai mari beneficiari ai unui program destinat sa sprijine intreprinderile mici si mijlocii sunt corporatiile multinationale, cum ar fi IBM, Fiat sau lantul de magazine H & M. Printre ele se numara si British American Tobacco, caruia i s-a alocat un total de 1,6 milioane de euro de fonduri UE si nationale pentru a ajuta la finantarea constructiei unei fabrici de tigari, in acelasi moment in care UE cheltuieste milioane pentru a-si dezvata cetatenii de fumat.
Luate impreuna, aproape toate aceste proiecte zugravesc o imagine a unui program care a deviat departe de destinatia sa initiala, mai mult de 50 de ani dupa infiintarea sa.

Apar scandalurile din cauza fraudelor
Comisia, ramura executiva a UE, se mandreste cu faptul ca in ultima faza de finantare, care s-a incheiat in 2006, politica ei de coeziune a contribuit la crearea unui numar de locuri de munca estimat la 1,4 milioane si a co-finantat mai mult de 77% din retelele rutiere in tarile mai sarace din UE. Programul constituie intre 4 si 5% din PIB in unele tari membre.
„Aceasta politica… este imbinata in atatea politici care abordeaza aceleasi probleme incat la un macro-nivel este pur si simplu imposibil de evaluat”, spune Fabrizio Barca, director general in ministerul italian al Economiei si Finantelor, care a fost insarcinat de fostul comisar european Danuta Hübner sa scrie un raport independent pentru a evalua eficienta politicii de coeziune.
Nivelurile scazute de recurs la ajutoare, ratele de eroare persistent ridicate, si cazurile de frauda au inflacarat dezbaterile si tensionat relatiile in unele regiuni ale UE. O succesiune de scandaluri care au rezultat in suspendarea trimiterii de fonduri spre Bulgaria si Romania si in dezvaluirea sustragerii de fonduri publice de catre Mafia italiana au ciobit increderea publicului in sistem. Ceea ce a ridicat intrebari politice, despre daca statele membre ale caror contabilitate sau nivel de responsabilitate fiscala lasa evident de dorit ar fi trebuit sa fie admise in UE de la bun inceput.
Doar putine cazuri de frauda trec cu succes prin tribunale. OLAF, corpul UE anti-frauda duce lipsa de personal si, prin urmare, este fortat sa-si trieze la sange cazurile, ceea ce pentru critici atinge centrul problemei fondurilor structurale. „Semnalul trimis crimei organizate este ca se poate comite frauda fara a fi urmarit nicodata”, spune Ingeborg Grässle, membru german al Parlamentului European, care face parte din comitetul UE de control bugetar. „De ce nu putem spune statelor membre doar „Nu faci ce trebuie si cum trebuie” si sa-i taiem finantarea ?”

Dezvoltarea regiunilor defavorizate, un beneficiu pentru toti
Dar unele dintre statele cele mai bogate ale UE – cele care sunt contribuitori neti la programul fondurilor structurale – au avut parte si ele de problemele lor. Comisia a suspendat in mod repetat fondurile spre Germania si a exprimat rezerve cu privire la sistemele de control in Marea Britanie si in alte state membre mai vechi. In decembrie 2009, de exemplu, UE a curmat aproape 16 milioane de euro de plati din fondurile structurale statului german Brandenburg, deoarece in sanul Landesagentur fur Struktur und Arbeit Brandenburg, autoritatea care gestioneaza majoritatea cheltuielilor de fonduri structurale in regiune, fusesera descoperite erori pe scara larga.
La Bruxelles multi cred ca accentul pus pe frauda mascheaza problema reala – cea a controlului calitatii. „Ei nu sunt cu adevarat interesati de cum este construit podul, ci numai de date si de durata constructiei”, spune Marek Kalupa, al carui birou coordoneaza implementarea fondurilor structurale in Polonia. Iar cei care respecta regulile se plang de asemenea ca temerile cu privire la frauda ii obliga sa se confrunte cu un sistem haotic de controale care insista sa faca multiple audit-uri ale proiectelor.
Pentru toate intrebarile ridicate, cei de la Bruxelles care supervizeaza programul de fonduri structurale insista, totusi asupra faptului ca acesta are un loc vital in UE de astazi si raman ferm concentrati asupra viitorului. „Mai mult decat oricand trebuie sa examinam rezultatele”, spune dl Hahn, comisarul pentru politica regionala. Cu toate acestea, dl Hahn sustine ca pe piata unica a Uniunii miliardele cheltuite pentru structurarea economiilor celor mai slabe are o mare importanta.
„Doua treimi din exporturile Europei sunt exporturi interne”, subliniaza acesta. „Dezvoltarea acestor regiuni mai sarace va conduce de asemenea la oportunitati de piata pentru ceilalti si, prin urmare, la crearea de locuri de munca in regiunile mai bogate”. Ceea ce, chiar si la 50 de ani de la infiintarea lor, face din fondurile structurale o investitie pe termen lung. „Dar oricum”, spune domnul Hahn, „tot este profitabil”.

Cynthia O’Murchu – Peter Spiegel
Sursa: PressEurop

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.