FELMER – o asezare saseasca printre primele localitati atestate din Romania

FELMER – o asezare saseasca printre primele localitati atestate din Romania

0 168
Felmer (in dialectul sasesc Fälmern, in germana Felmern, in maghiara Felmér) este un sat in judetul Brasov, in Podisul Hartibaciului. Apartine de comuna Soars.
Denumirea isi are originea in numele unui preot care s-a stabilit in acel loc, impreuna cu mai multe familii de colonisti, venite in anul 1206, si care au intemeiat un sat, caruia i-au dat numele preotului: Felmer, ulterior numele aparand si sub forma Felmern.
Prima atestare documentara: 6 septembrie 1206 intr-un act de donatie emis de regele Andrei al II-lea al Ungariei catre Johannes Latinus (den Wallonen), avand si denumirea de villa Welmer. Numele sau mai apare si ca Johannes Latinus von Oplid (Apold) Den Wallon (Valonul, indicand originea sa din Valonia). Felmer se numara printre primele localitati atestate din Romania.
Din secolul al XIV-lea, Felmer a apartinut, cu scurte intreruperi, de Scaunul Rupea (in germana Repser Stuhl).
In 1532 apare denumirea "Felmer" pe prima harta a Transilvaniei, intocmita pe principii cartografice de Johannes Honterus.
Primarul (in germana Honn) era ales de sasi – de exemplu, Michael Knall a fost timp de noua ani primar. Ultimul primar sas a fost Michael Kiltsch, ales in 1918.
 
DEMOGRAFIE ISTORICA
Dupa atacurile turcilor din secolul al XV-lea si din prima jumatate a secolului al XVI-lea (1532) in Felmer nu mai existau decat 21 de capi de familie. Pana la mijlocul secolului al XVIII-lea, populatia a crescut considerabil, dar in timpul epidemiei de holera din 1848 au murit 170 de locuitori din Felmer, intre care 112 sasi, precum si 58 de romani si tigani. Din cauza epidemiei de holera din 1871 au fost inregistrati 80 de decedati, intre care 47 de sasi si 33 de romani si tigani. In anul epidemiei de gripa spaniola au mai murit in Felmer 69 de persoane, intre care 14 sasi si 55 de romani si tigani.
In anul 1862 localitatea avea 656 de locuitori sasi, in 1883 – 433, in 1927 – 569 iar in 1934 – 603. Din punct de vedere al confesiunii, in 1929 existau in Felmer 569 de locuitori de confesiune luterana si 920 de alte confesiuni.
In timpul celor doua razboaie mondiale au fost mobilizati 80 de barbati din Felmer, din care 31 si-au dat viata luptand in armata germana si 3 luptand in armata romana.
In anul 1998 mai erau in Felmer numai 15 persoane de etnie germana, in Fagaras si imprejurimi se mai gaseau circa 65 de sasi proveniti din Felmer, iar in Austria si Germania inca circa 395, adica un total de 475 de persoane. Acest numar este oarecum egal cu populatia de sasi din Felmer recenzata in 1910 – 488 de suflete, si in 1930 – 525 de suflete.
 
VESTIGII CULTURALE
Existenta primei biserici din Felmer este mentionata documentar din anul 1494, dar parti ale constructiei de factura romanica dateaza din secolul al XIII-lea, constructia bisericii incepand in 1250.
In sec. XV biserica este transformata in biserica fortificata (Kirchenkastell ), prin ridicarea unei incinte fortificate din ziduri de protectie, prevazute cu doua bastioane. Initial, in bastioane se pastrau granele satului.
Orga bisericii din Felmer a fost construita in anul 1780 de constructorul de orgi Johannes Prause, venit din Silezia si stabilit la Brasov. Este prima orga construita de el in Transilvania. La momentul inaugurarii orgii, organist era Joannes Figuli.
Pana la inceputul secolului al XIX-lea, in Felmer a existat o biserica ortodoxa cladita din lemn, pe un teren donat romanilor de comunitatea saseasca, langa cimitirul sasesc. Dupa ce biserica de lemn s-a deteriorat, in anul 1834 a fost zidita actuala biserica, cu hramul „Sf. Nicolae”, renovata in mai multe etape, in 1876, 1906, 1965, 1970, si 2002-2004. In 2008 intregul acoperis a fost inlocuit cu tigla metalica.
 
OBICEIURI VECHI
In anul 1970, in sat se mai pastra un obicei interesant. Dimineata, toate bivolitele (numite acolo drigane) plecau la pascut, manate de un vacar, urmate de toti porcii, manati de porcari. In fiecare zi era numit cate un baietel, care sa urce in turla bisericii, pe seara, cand urmau sa se intoarca animalele de la pasune. Primele veneau driganele. Cand le vedea aparand, in zare, copilul suna clopotul si toti gospodarii deschideau portile, iar driganele intrau fiecare in curtea ei. Peste vreo jumatate de ora, se vedeau porcii venind spre sat. Copilul suna din nou clopotul si oamenii deschideau din nou portile. Fiecare porc se intorcea la curtea lui, precum facusera si driganele mai devreme.
Desi driganele dau un lapte gras, foarte bun, oamenii nu mai vor sa le tina. Probabil pentru ca, dupa o fatare, bivolita nu poate fi mulsa la fel de multe luni ca o vaca. In plus, o bivolita ajunge la patru ani la maturitate, nu la doi, precum junica. De aceea, in prezent in sat nu mai exista drigane.
Cuptorul de ars ceramica, descoperit in luna mai 1981 de cercetatori ai muzeelor din Brasov si Fagaras in hotarul satului Felmer, pe locul numit de localnici „Piscul lui Andries”. Actualmente, cuptorul se gaseste, restaurat, in sala de arheologie a Muzeului Tarii Fagarasului „Valer Literat”. Este un cuptor cu doua vetre, cu dimensiunile de 225 × 180 cm. Postamentul,prevazut cu orificii, pe care erau amplasate vasele in vederea arderii, se gaseste 70 cm inaltime fata de baza. Cele doua parti componente sunt in forma de potcoava, iar boltile tronconice. In acest cuptor se ardeau vase de dimensiuni relativ reduse, pentru necesitati gospodaresti.
 
Sursa: Wikipedia

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.