Fanatism exagerat
Ceea ce s-a vazut ieri pe la diferite biserici, dupa ce a inceput sa se imparta aghiasma, intrece multe masuri, oricum le-ai insira si lua.
Te intrebi: la ce naiba a mai stat omenirea aceea la slujba – bineinteles ca susotind tot timpul si deranjand astfel un moment ce se dorea mai deosebit, fiind vorba de cele sfinte – ca apoi sa dea navala de setrari la cazanul cu fiertura?
La ce mai foloseste acea aghiasma, daca ai obtinut-o prin imbranceli, dat din coate, calcat in picioare, ruptul hainelor, ca se cruceau si jandarmii adusi sa faca ordine? Acestia, saracii, ar fi facut ei liniste in doi timpi si trei miscari, dar, pe de o parte, ii amuza imbranceala „evlavioaselor” babe, pe de alta parte le era mila sa dea in ele, chiar numai impingandu-le intr-o oarecare coloana, intr-un oarecare sir mai ordonat.
Din pacate, la inghesuiala nu au participat numai mosi si babe, carora nu le-au mai ramas altele de facut decat sa ceara iertare pentru niste pacate imaginare, mai ales ca apa sfintita se dadea pe gratis, adica era un chilipir – In schimb nu ar fi recunoscut marele pacat al barfei si invidiei, practicat cu ravna si non-stop – ci au luptat si contingente mai tinere, de ambele sexe, impletind chiotele de rigoare, printre injuraturi si cu priviri de haiduc beat si furios, cu toate celelalte contingente.
Victime colaterale, preotii rumeni in obrajii dolofani (de lung post si rugaciune) mustaceau frangandu-si mainile sau ridicandu-le spre cer – nu spre ceruri! – si nestiind daca sa ceara ajutor divin (in care nu credeau nici ei, intru solutionarea situatiei) sau sa dea telefon la 112, ca sa ceara intariri.
Se intelege ca au existat victime printre combatanti, ba chiar si disparuti. Acestia au fost barbatii mai cu curaj, care au profitat de ambuscada ca sa se rupa de langa nevestele-teroare si sa o intinda „la una mica” la carciumioara din apropiere, unde au si umplut doua-trei peturi cu apa de la robinetul din buda, ca sa aiba justificarea disparitiei.
Oricum, este o rusine indefinibila a acestor momente ce se cer respectate si de catre atei, asemenea panarame neputand fi alaturate de adevarata credinta in Dumnezeu.
De fapt, tot cu asemenea adunari fanatice au inceput si cruciadele de acum 800 – 1.000 de ani, si se stie – istoria a consemnat – ce a iesit pana la urma si care a fost scopul real. Acuma ce cruciada sta sa fie pornita?
Dan Bota
