Extraordinarul magar! Ce nu stiati despre el?

Extraordinarul magar!
Ce nu stiati despre el?

0 2060

Timp de mii de ani magarii au dat “o copita” de ajutor omenirii, fiind primele animale de povara. In multe tari ale lumii magarii sunt inca folositi ca mijloc preferat de transport. Ei sunt cu mult mai mult animale de…tot-teren decat caii. De fapt sunt foarte inteligenti in ciuda preconceptiilor din popor. Magarii traiesc peste 50 de ani, sunt foarte puternici si inteligenti si este mai puternic decat un cal de aceeasi marime. Magarii au o memorie incredibila, pot recunoaste zone in care au fost sau… alti magari, pe care i-au intalnit, timp de aproape 25 de ani.
– Adevarat, magarii nedresati sunt greu de  urnit din loc (spre deosebire de cai), dar acestia sunt foarte curiosi… si pot fi „pacaliti”!  Adevarat,  sunt renumiti ca sunt incapatanati, dar acest lucru reprezinta rezultatul faptului ca au un simt de autoconservare foarte dezvoltat! Este foarte dificil sa fortezi un magar sa faca ceva ce ii pare contrar interesului sau sigurantei proprii. Tocmai de aceea  magarii sunt mai independenti in gandire decat caii si vor lua o decizie doar dupa ce cugeta despre siguranta lor.
– Dresarea magarilor se bazeaza pe dovedirea acestora ca pot avea incredere in stapan ca ii va proteja. Acestia invata ce trebuie sa faca daca li se arata. Sunt foarte afectuosi cu omul si pot fi animale de companie extraordinare. In fapt, adora sa fie in prezenta stapanilor.magar-cu-samar
Originea magarilor este in zone aride. In desert un magar poate auzi ragetul altuia la o distanta de pana la  100 Km pentru ca… au urechile asa de  mari. Cand erau in aparare, legiunile romane chiar puteau „comunica” astfel intre ele, fara… stiinta navalitorilor! Dar urechile mari, puternic vascularizate,
ii ajuta si la reglarea temperaturii corpului.
Deoarece hrana in desert este putina, magarii folosesc… 95% din ceea ce consuma, ceea ce inseamna ca balegarul acestora este un fertilizator de pamant destul de slab. Sistemul digestiv al magarilor poate procesa chiar si hrana necomestibila pentru a absorbi apa din aceasta!. Interesant, spre deosebire de oameni, magarilor nu le place … ploaia si fiind mai tot timpul in exterior aceasta le poate cauza probleme de sanatate… desi blana acestora este impermeabila.
Magarii sunt animale de turma. Magarilor nu le place sa fie crescuti singuri, desi un magar singur poate trai fericit printre capre… sau oi. Dacii ii foloseau lider la turmele de oi, in transumanta pe sute si sute de km. O  turma de magari il va alege pe cel mai puternic sa le fie lider.  Alaturi de caine, magarul lider va sta de paza turmei pentru a preveni atacurile lupilor sau a altor pradatori.

Munca magarilor de-a lungul timpului 
Bogatia Egiptului antic consta in metalele pretioase aduse de catre magari din restul Africii. Magarii mai erau folositi si pentru a cara matasea de-a lungul… lungului drumului matasii intre Oceanul Pacific si Marea Mediterana.
In Grecia magarii erau folositi pe cararile stramte de munte sau dintre podgorii, aportul acestora fiind raspandit pana la podgoriile din Spania. Magarul a fost asociat cu zeul sirian al vinului, Dionysius.
Armata Imperiului Roman a adus magarii si in Nordul Europe inca in anul 43 dC, pentru a-i folosi la munca in agricultura, pe podgorii si ca animale de turma. Astfel  magarii au fost deseori o metoda de supravietuire civila si militara pentru familii din diverse regiuni ale lumii. Ei ajutau la transportul apei, al lemnelor de foc, la cultivarea pamantului si la transportul bunurilor,dar si al ostasilor si armamentului.
Magarii au patruns pana in Anglia odata cu invazia Romanilor.
Prezenta magarilor in Dacia se pierde in negura timpului, fiin utilizati de la carausie pana la transhumanta. Preluand traditia de lupta a dacilor, se poate spune ca, sub alt nume, Vanatorii de Munte din vechile  Armate  ale Principatelor romane au fost primii ce au folosit aceste animale in lupte montane.
Nu este surprinzator  ca magarii au fost folositi la faimoasa Batalie
(montana) de la Posada.
În 1324 Basarab I se afla sub suveranitatea lui Carol Robert de Anjou. Un an mai târziu, domnitorul român cucerește Severinul, ceea ce a dus la răcirea relațiilor cu Regatul Ungar.Chronicon_Pictum_P0143_A_posada Mai mult decât atât, din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, să întreprindă o expediție de pedepsire a vasalului. În luna septembrie 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, vine să-l pedepsească. Pe drum, Carol Robert primește o solie din partea domnitorului român (ilustrată și într-una dintre cele trei miniaturi legate de acest subiect ale cronicii pictate de la Viena), care îi aduce o propunere de pace. Oferta de pace făcută de Basarab I este refuzată de către rege, Carol Robert răspunde cu aroganță că Basarab este păstorul tuturor oilor sale și că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară ajunge la Curtea de Argeș, pe care o găsesc pustie și o incendiază.
Cert este că odată ajunși în acea vale îngustă și prăpăstioasă, (Posada) ungurii sunt atacați de sus pe neasteptate și zdrobiți. Au existat două atacuri, conform documentelor. Primul, dat în susul văii, a oprit înaintarea intrușilor, iar al doilea a însemnat distrugerea lor. „Basarab a venit pe o cale cu toată oastea sa, și calea sucită și de amândouă părțile cu râpe foarte înalte . Era închisă împrejur, și unde calea zisă era mai largă, acolo valahii în mai multe locuri o întăriseră cu șanțuri săpate împrejur. Iar regele și toți ai săi la așa ceva întru adevăr nu s-au gândit. Mulțimea nenumărată a valahilor, sus pe râpi alergând din toate părțile, arunca săgeți asupra oastei ungurești care era în fundul căii de drum. Care însă nu ar fi trebuit numit drum, ci mai curând un fel de corabie strâmtă, unde, din pricina înghesuielii, cei mai sprinteni cai și ostași cădeau în luptă, pentru că din pricina urcușului prăpăstios din cale nu se puteau sui contra valahilor, pe nici una din râpele de pe amândouă laturile drumului; nici nu puteau merge înainte, nici nu aveau loc de fugă, fiind șanțurile săpate acolo, ci ostașii regelui erau cu totul prinși, ca niște pești în vârșă sau în mreajă.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.