Europenii și migrația – care sunt cifrele oficiale ale uneia dintre temele esențiale la alegerile europene
Subiectul migranției, așa cum era de așteptat, a devenit una dintre temele principale ale campaniei pentru alegerile europene pentru PE.
Controverse fără sfârșit ce au nu au lipsit în ultimii patru ani, de pe agenda publică, de la numărul de străini în cele 28 de țări ale UE până la evoluția solicitărilor de azil, sunt sintetizate intr-o analiză AFP.
Străini
În total, circa 7,5% dintre cei peste 510 milioane de locuitori din UE nu aveau naționalitatea țării de reședință la 1 ianuarie 2017, potrivit datelor biroului european de statistică Eurostat.
Printre ele, 21,6 milioane de persoane (4,2%) aveau naționalitatea unei țări terțe, respectiv care nu aparține UE. 16,9 milioane aveau naționalitatea unei alte țări a UE.
Germania era țara care găzduia cei mai mult „non-naționali” (9,2 milioane), în fața Marii Britanii (6,1), Italia (5) și Franța (4,6).
Proporțional cu populația, Luxemburg este țara care avea cei mai mulți cetățeni străini (48%). Iar Polonia și România cei mai puțini (0,6%).
Permise de sejur
Țările UE pot acorda permise de rezidență unor cetățeni din țări terțe din motive legate de forță de muncă, educție sau în cadrul solicitărilor de azil.
3,1 milioane de noi permise au fost livrate în 2017, potrivit Eurostat. Numărul cel mai ridicat a fost acordat de Polonia (683.000), Germania (535.000), Marea Britanie (517.000) și Franța (250.000).
În 2017, ucraineeni au rămas cetățenii extracomunitari care au obținut cele mai multe permise de sejur (662.000), în fața sirienilor (223.000) și chinezilor (193.000).
Criza migratorie
UE s-a confruntat în cu un aflux fără precedent de migranți pe cale navală, fugiți majoritatea de războaie sau insecuritate.
Potrivit Organizației Internațioanle pentru Migrație (OIM), numărul lor a depășit un milion, dintre care peste 850.000 prin Grecia, veniți în special din Siria (56%), Afganistan (24%) și Irak (10%).
Dar sosirile în UE s-au redus ulterior de manieră continuă. În 2016, a scăzut la peste 363.000 pe mare, la care se adaugă peste 20.000 pe căi terestre.
Sosirile totale în ‘UE, pe căi maritime și terestre, au scăzut în continuare în 2017 (la 187.000) și în 2018 (la 144.000), an în care Spania a devenit principala poartă de intrare (65.000 de sosiri).
Pentru 2019, OIM a contabilizat circa 18.000 sosiri în UE din ianuarie până la jumătatea lui aprilie.
Solicitări de azil
Țările UE au înregistrat 580.800 de noi solicitări de azil în 2018, ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din „vârful” istoric din 2015 (1,26 milioane). Sirienii (80.900) au rămas de departe cei mai numeroși între persoanele care au depus o primă cerere, potrivit Eurostat.
Afganii (41.000) și irakienii (39.600) sunt pe locurile doi și trei, în fața pakistanezilor, iranienilor, nigerienilor și turcilor.
În Franța, principalii solicitanți în 2018 au fost afganii, urmați de albanezi și georgieni.
După recordul din 2015, numărul primelor solicitări de azil din UE s-a menținut la un nivel comparabil cu 2016 (aproape 1,2 milioane), înainte de a începe să scadă sensibil începând cu 2017.
Azil acordat
Cererile de azil sunt departe de a ajunge toate la un răspuns pozitiv.
În 2018, țările din UE au acordat protecție la circa 333.000 de solicitanți de azil, potrivit Eurostat. Cu 40% mai puțin decât în 2017, când deciziile pozitive scăzuseră deja cu 25% în raport 2016.
Principalii beneficiari au rămas în 2018 sirienii (29% din total), în fața afganilor (16%) și irakienilor (7%).
Țările care au acordat cele mai multe statute de protecție, inclusiv cel de „refugiat”, au fost:
– Germania (139.600),
– Italia (47.900) și
– Franța (41.400).
„Rata de recunoaștere”, respectiv răspunsurile pozitive la cererile de azil, variază puternic după naționalitate.
O largă majoritate a solicitanților de azil din Siria (88%) și din Eritreea (83%) au obținut astfel un statut de protecție în primă instanță în 2018. Mult peste afgani (46%) și irakieni (42%) și mult peste cei din Mali (27%), Senegal (20%) sau Albania (5%).
