Este interzis să ajuți oamenii fără un schimb energetic!
Este interzis să ajuți oamenii fără un schimb energetic. Adică, dacă îi dai cuiva — dacă îl ajuți — trebuie să iei de la el atât cât l-ai ajutat. Dacă ajuți pe gratis, legea egalității energiei nu e anulată.
E fizică, magie, cum vreți să-i spuneți.
Aici schimb energetic înseamnă echilibru între ceea ce dai și ceea ce primești, indiferent de formă: bani, timp, muncă, resurse sau influență.
Mai ales dacă ajuți pe cineva care nu vrea să se dezvolte — când te bagi cu ajutorul tău la oameni care sunt blocați, ți se pare greu, greu, crezi că îl împingi, îl scoți, îl scoți și viața lui se va aranja. „Hai, hai.” Îl iei și îl tragi afară.
Și toate acele lucruri cu care l-ai ajutat vin înapoi în viața ta ca să te învețe pe tine. Așa funcționează totul.
Acesta este principiul vechi: „Cel ce seamănă, acela și va secera”. Îl găsești în Biblie, în karma hindusă, în yin–yang-ul chinezesc.
Poți ajuta doar dacă omul a venit și a spus: „Ajută-mă, ți-am dat bani, spune-mi cum, scoate-mă.”
Gata — el a dat banii, s-a realizat schimbul energetic și pe acei bani îl ajuți. Atunci totul e clar.
Dacă ești tu tot drăguțul ăla și mândria ta îți spune „eu știu mai bine decât toți, știu eu cât are nevoie omul de bani și în ce condiții trebuie să trăiască” și vrei să ocolești sistemul — nu ocolești nimic.
Te bagi să ajuți oameni, iar omul are programe.
Programe, setări de sistem care fac ca viața lui să corespundă fix acelor programe.
Ca să se schimbe viața cuiva, trebuie schimbate programele.
Adică, înțelegi, ca la calculator: are un program, funcționează strict după program.
Vrei să facă ceva nou — schimbă programul, scoate ce nu funcționează.
Dacă încerci să forțezi pe cineva să facă ce nu are în program, sau să-l pui la o putere pentru care nu e pregătit — se arde. Va sabota, va face totul ca să fugă de creștere, să fugă de banii ăia. Va face orice ca să nu se autodistrugă.
Ca să se schimbe, mai întâi trebuie să se schimbe el însuși, pas cu pas.
Eu lucrez cu subconștientul, rescriu programe.
E o mulțime de programe încorporate de sistem, făcute ca oamenii să trăiască ca până acum. Și despre asta nu vorbește nimeni.
Toți zic „învăță una alta”. Ai un factor critic intern — el nu te va lăsa să treci noile cunoștințe.
Poți învăța cum se face un milion, dar nu vei putea face asta până nu ai o lărgire interioară compatibilă cu acei bani.
Așadar, nu vă băgați cu ajutoare la oameni. Doar dacă omul a cerut, doar dacă a dat bani şi a întrebat „ce să fac?”.
Se poate ajuta doar pe cei puternici, gata să acționeze, gata să se schimbe, care cer ajutorul. Le dai mâna, pui puțin umărul — și ei o vor lua înainte și îți vor fi recunoscători.
Dacă ajuți pe un om slab, îi faci rău — la urmă te va trage în noroi.
Adică, din punct de vedere subconștient îi distrugi viața cu ajutorul tău. Înțelegi?
Și ideea asta cu „trebuie să fim buni, să ajutăm aproapele, să ajutăm pe cei slabi” — pe asta se bazează o schemă sistemică. Cum începi tu, cel puternic, să te bagi cu ajutorul la oameni, iei problemele lor asupra ta și te prăbușești.
Asta e schema cauză–efect: dai fără schimb → apare dezechilibrul → vin pierderi → urmează prăbușirea.
Este valabil și în cazul Ucrainei.
Ajuti Ucraina și nu ei nimic în schimb înseamnă că, într-un oarecare timp, ajutorul se va întoarce împotriva ta. Americanii au ajutat, dar au luat multe în schimb.
Statele Unite au oferit sume foarte mari de securitate şi ajutor (peste 70 de miliarde de dolari până în 2024), iar o mare parte din acest sprijin s-a întors sub formă de comenzi și contracte către firme americane, stimulând direct industria de apărare și economia internă.
În plus, au câștigat influență geopolitică și acces la acorduri pentru resurse și fonduri de reconstrucție, ceea ce le consolidează poziția pe termen lung.
Uniunea Europeană însă a oferit foarte mult, dar a luat aproape nimic în schimb. Țările europene suportă facturi uriașe pentru gaz, electricitate și produse militare, industriile lor pierd competitivitate, iar populația plătește prin taxe mai mari și scăderea nivelului de trai.
În timp ce America transformă ajutorul într-un câștig economic și strategic, Europa rămâne cu pierderile, cu dezechilibre sociale și cu o dependență tot mai mare de importuri externe.
Exemplele sunt vizibile: Germania și-a închis zeci de fabrici din industria chimică și metalurgică din cauza prețului la energie, Franța își vede agricultura lovită de importuri ieftine din Ucraina, iar Polonia și România resimt blocaje economice și sociale generate de afluxul de cereale și produse subvenționate.
Europa a rămas cu piața destabilizată, cu proteste tot mai dese și cu o lipsă de perspective economice clare.
Unii ar putea spune că asta e „caritate politică” sau „solidaritate europeană”.
Dar caritatea adevărată nu înseamnă să te ruinezi pentru altul.
În orice tradiție veche, chiar și în creștinism, milostenia e însoțită de discernământ.
Dacă ajuți fără să primești nimic înapoi, nu creezi recunoștință, ci dependență.
Și dependența aduce distrugere, nu salvare.
Diferența fundamentală este aceasta: Statele Unite au trimis ajutor „cu profit” pentru ele, Uniunea Europeană a trimis „pe pierdere”.
În logica schimbului energetic, America și-a echilibrat balanța și și-a consolidat poziția, în timp ce Europa a intrat într-un dezechilibru periculos care, mai devreme sau mai târziu, se va întoarce împotriva ei.
Legea schimbului energetic nu iartă pe nimeni: nici omul, nici familia, nici statul.
Cine dă fără să primească, cade; cine dă și ia înapoi, crește.
Autor: Anatolii Basarab
Sursa: facebook.com
