Erou, haiduc sau șmecher al epocii sale?
Ilie Birt este o stradă cu numele unui personaj ciudat, inteligent și boem al epocii sale. Căpitan austriac, luptător împotriva turcilor, contrabandist, posesor de terenuri și cârciumi, Ilie Birt era un fel de James Bond al epocii sale
Ilie Birt este o stradă cu numele unui personaj ciudat, inteligent și boem al epocii sale. Căpitan austriac, luptător împotriva turcilor, contrabandist, posesor de terenuri și cârciumi, Ilie Birt era un fel de James Bond al epocii sale. El a sprijinit biserica din Șchei și a ridicat troițe fără aprobări imperiale În Brașov există o stradă numită „Căpitan Ilie Birt”. Întrebarea care planează asupra legendei pe care acesta în mod cert și-a creat-o este aceea dacă acesta fost un erou, un haiduc sau un șmecher al epocii?
Pentru că, deși unii istorici îl consideră un erou, alții spun că ar fi fost o combinație de haiduc și patriot cu un om care și-a văzut foarte clar propriile interese.
Preotul Vasile Oltean îl consideră un poliglot și un patriot Conform profesorului și preotului Vasile Oltean, Ilie Birt a fost o „personalitate recunoscută în Șchei în veacul al XVIII-lea”, dar și un negustor de vază, luptător neînfricat pentru cauza românilor brașoveni, unul din ctitorii școlii de piatră din Șchei, etajată la 1760, și inițiatorul unor relații, mai ales economice, cu ținuturile românești de peste munți, a rămas în conștiința localnicilor mai ales prin cele două troițe ridicate în Șcheii Brașovului. Totuși, George Damian, istoric cu un master în istoria relațiilor internaționale la Universitatea București, fost reporter la secția română a postului de radio Deutsche Welle, despre Ilie Birt, spune pe site-ul Daily Cotcodac, „.. a fost un român din Brașov care a trăit pe la 1700.
Încă din tinerețe, Ilie și-a ales, ca orice român care se respectă, o carieră onorabilă de contrabandist de alcool. Fiind român demn, a luat decizia înțeleaptă să nu plătească nici un fel de taxe pentru cârciuma pe care o ținea în Șcheii Brașovului. Vinul îl aducea de pe la vestitele podgorii din jurul Ploieștiului, unde se pare că deținea o bucată destul de zdravănă de vie. Vinul lui Ilie, alambicul lui Ilie, casa lui Ilie – ce treabă aveau sașii să îi ceară lui impozite? În baza acestui raționament, Ilie îi trata cu bătaie pe funcționarii sași care se obrăzniceau la ușa lui cu impertinente solicitări de taxe. Românii îl admirau pe Ilie și l-au împodobit cu porecla Birt”. Și totuși, cine este Ilie Birt? Oamenii din Șchei îi păstrează amintirea ca pe a unui erou de baladă și legendă, fără însă a-i cunoaște în realitate biografia, păstrată încă aproape necercetată sub colbul documentelor oficiale din veacul al XVIII-lea.
Profesorul Olteanu spune în articolul intitulat ,,Troițele Căpitanului Ilie Birt” de pe site-ul Linternet.ro că „acesta s-a născut în Șcheii Brașovului, ca fiu al unui păstor de vite“ la anul 1698, într-o familie de negustori, al cărei venit provenea din negoțul pe care îl făcea cu produsele viticole și animaliere cu Muntenia. Nu știm unde a învățat carte, dar actele Magistratului brașovean (…) confirmă adevărul că vorbea trei limbi: maghiara, greaca și turca, alături de limba română și chiar germană (pe care o folosește în unele scrisori). Acesta a fost unul din argumentele pentru care românii din Șchei îl folosesc pe Ilie Birt ca delegat permanent al lor la Viena, Buda, Cluj și în alte localități din țară și străinătate, apărându-le drepturile istorice de negoț. Ca membru al Companiei grecești din Brașov, autoritatea sa diplomatică este și mai puternică. Se iscălea ,,căpitan“ tocmai pentru a impune în fața autorităților cu care se afla în contact și această calitate o deținea ca fost căpitan în armata husarilor comandată de colonelul Springer. La 1737, în timpul războiului cu turcii își formează o companie, (în marea lor majoritate Juni din Șchei) și din însărcinarea comandantului suprem al armatei austriece, generalul Fr. Valis, câștigă o mare victorie în confruntarea cu turcii la Pitești, reușind să captureze 36 de prizonieri turci.
Astfel, prestigiul diplomatic, militar și politic pe care și-l câștigase îi permite să se implice în viața socială și spirituală a Șcheiului. Căsătorit cu Neacșa, fiica negustorului șcheian Văsâi Găurincă, Ilie Birt se preocupă între altele și de bunul mers al bisericii, ctitorită în Șchei, de voievozii de peste munți, dar și al școlii.
La moartea sa (29 decembrie 1786) deținea o impresionantă casă în Șchei (valoare de 200 fl.), o grădină (50 fl.), „fânaț“ în Poiana Brașov, vaci și turme de oi, o vie în Muntenia, în dealul Neagovanilor la Cernătești (10 pogoane), având și o prăvălie în Șchei, ceea ce îi permite să înzestreze biserica și școala cu numeroase danii, iar la 1760, când prin mari eforturi românii din Șchei ridică etajul școlii, el se dovedește a fi cel mai activ, intervenind la autoritățile din Viena și Sibiu, uzând de prestigiul său, reușind astfel să contracareze ,,interdicția“ pe care Magistratul brașovean a dat-o șcheienilor refuzându-le clădirea școlii. Un bogat fond documentar din Șchei prezintă spectacolul acestui conflict. Astfel, prin faptele sale, Ilie Birt trebuie socotit între ctitorii școlii din piatră. Aceeași cutezanță o dovedește în acțiunile pe care le întreprinde la București, Viena și Buda pentru a oficializa dreptul românilor din Șchei de a-și aduce produsele „din țară“ (Muntenia) și a le prezenta pe piață brașoveană sau transilvăneană. Un alt mare număr de documente din Șchei confirmă acest adevăr, parte din ele fiind strânse în volum și editate de Sterie Stinghe în anul 1945, în colecția sa de „Documente privitoare la trecutul românilor din Șchei“ . A câștigat un război. Dar și prada de război!? La rândul său, George Damian (foto) spune cu umor că „sașii brașoveni l-ar fi legat cu mare drag pe viteazul Ilie și l-ar fi aruncat de urgență în închisoarea din Casa Sfatului. Doar că Ilie avea o calitate: gradul de căpitan în armata austriacă, primit în urma participării la unul din numeroasele războaie din epocă.
Gurile rele spun că Ilie Birt a prăduit tot ce i-a ieșit în cale în acest război și s-a întors și mai bogat”. Totuși aroganța acestuia i-a determinat pe sași să îl aresteze. Dar nu oricum, ci ca pe un haiduc. Mai exact, spune Damian, „activitatea social-culturală intensă a lui Ilie Birt nu era apreciată de sași și într-o bună duminică, pe când Ilie Birt se afla la slujbă la biserica Sfântul Nicolae din Șchei, sașii au năvălit mișelește peste el și l-au arestat. Acțiunea sașilor a fost premeditată: știau că Ilie Birt nu poate intra înarmat în biserică! (sabia, pistoalele și pușca lui Ilie Birt au fost confiscate cu acest prilej și prin anii 1980 încă puteau fi admirate la muzeul de istorie din Casa Sfatului”. Birt?
Pentru că susținea că pivnițele sale își păstrau aroma doar pentru posesor Mai mult, sursa citată mai amintește faptul că ,,o lege medievală a Brașovului spunea că fiecare locuitor are dreptul să țină atâta băutură câtă putea să bea pe timpul unei ierni, pentru orice cantitate suplimentară trebuind să plătească impozit. La o inspecție a sașilor în pivnița lui Ilie Birt au fost găsite câteva zeci de butoaie cu alcool. Ilie a respins categoric acuzațiile neîntemeiate ale inspectorilor sași cum că ar vinde alcool fără să plătească taxe și a declarat cu mâna pe inimă că tot ce se află în pivniță este pentru consumul lui propriu pe timp de iarnă. Drept este că Ilie Birt iubea băutura.
Una din distracțiile lui favorite era să galopeze beat prin Brașov trăgând din pistoale, însă sașii nu știau să aprecieze aceste manifestări culturale”. Totuși, și ironicul istoric Damian recunoaște că „Ilie Birt a finanțat construirea etajului de la prima școală românească și a obținut și autorizația de la primărie pentru această lucrare”. Troițele lui Ilie Birt au fost ridicate prin…. invocarea împărătesei Mariei Tereza Pe lângă bogata sa activitate obștească și politică, pe care am prezentat-o mai sus, Ilie Birt se înscrie, spune preotul Olteanu „într-o tradiție locală, născută din obiceiul străbun al șcheienilor de a ridica la răspântii de drum cruci-troițe ca suport moral pentru călătorul creștin care se dorește străjuit de puterea divină în drumul său. Deși – după cum dovedesc documentele – Ilie Birt ridicase mai multe troițe, astăzi se mai păstrează doar două, în Piața Prundului și alta placată pe casa sa, pe strada care-i poartă numele”. Totuși, legenda spune că totuși, ca niște nemți adevărați, sașii au trimis niște inspectori pentru constatarea infracțiunii de a ridica troițe după bunul plac al acestuia.
Procesul verbal al acestei inspecții consemnează atitudinea demnă a lui Ilie Birt în fața ,,opresorilor”. Istoricul Damian spune că ,,a deschis fereastra și s-a adresat politicos inspectorilor «Măsurați, măsurați, că am să vă plătesc doi creițari de cot!» (cam 20 de bani pe metru de spațiu public în ziua de azi).
La întrebarea inspectorilor cine i-a permis să ridice troița, Ilie Birt a răspuns demn: «Scrie pe cruce: crăiasa de la Viena» (într-adevăr, până în ziua de azi se poate citi pe troița lui Ilie Birt ,,Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, înălțatu-s-au această sfântă și Dumnezeiască cruce în zilele Înălțatei Crăiesei noastre Mariei Terezia, fiind mitropolit Pavel Nenadovici ot (din) Karloviț și gubernator Haler Janos, de dumnealui Căpitan Ilie Birt… martie 5 văleat 1755. Popa Dimitrie”.
Doar, spune istoricul, că este foarte puțin probabil ca Maria Tereza să fi știut de existența lui Ilie Birt din Brașov. Deși, spunem noi, poate ar fi meritat să cunoască o astfel de persoană care merită amintită ca și un personaj influent și creativ al epocii sale.
