Eroarea strategică a lui Putin, aceea de a-l ignora pe Trump, l-ar putea costa prelungirea războiului

Fără îndoială că războiul ucrainean constituie aventura istorică esențială a zilelor noastre, o bornă kilometrică de netăgăduit în dialectica relațiilor internaționale din Europa și America la acest început de secol, din moment ce toată evoluția politicii internaționale occidentale gravitează în jurul chestiunii ucrainene.
Este și meritul lui Volodîmîr Zelensky de a fi adus Ucraina, așa devastată cum e, în epicentrul politicii mondiale, constituind practic din nimic unul dintre cele mai puternice state militariste din Europa și asta pe banii euro-atlantici, prostindu-i ca pe copiii mici pe liderii marilor puteri vest-europene, ceea ce-i sporește de netăgăduit meritul de negociator redutabil de talie internațională.
De cealaltă parte, Vladimir Putin a reconfigurat raportul de forțe de pe mapamond, fiind primul care a spart unipolaritatea hegemoniei mondiale de netăgăduit a Satelor Unite, fiind urmat apoi de Xi Jinping al Chinei.
Și totuși, ceea ce se anunța o victorie diplomatică zdrobitoare a liderului rus, aceea de a întoarce America de partea Rusiei prin ademenirea lui Donald Trump împotriva lui Zelensky, s-a transformat într-un eșec strategic de proporții, care a readus fulgerător Statele Unite alături de Ucraina, în efortul acesteia de a se înarma pe termen nelimitat cu armament occidental gratuit.
Neînțelegându-i lui Trump nevoia de exhibare a grandomaniei megalomanice de pacificator al lumii, Vladimir Putin a ignorat semnalele date de acesta, mai ales după pacificarea prin foc a Iranului, dar a și întețit bombardamentele fără sens obiectiv imediat, adică o capitulare necondiționată a poporului ucrainean sătul de amenințările zilnice ale dronelor și rachetelor rusești, anticipând probabil că președintele american va privi impasibil la înfrângerea definitivă a Ucrainei, fără să miște un deget, sau fără să mai profite de războiul ucrainean pentru a vinde armamentul american acolo și pentru a exploata resursele de minereuri rare ale țării.
Procedând astfel, a comis aceeași eroare strategică pe care a comis-o Hitler în 10 decembrie 1941, când, fără a fi provocat de americani a declarat război Statelor Unite după reușita japoneză de la Perl Harbor cu trei zile înainte, anticipând eronat că America nu va intra în război și împotriva Germaniei.
Avea să regrete amarnic această decizie. Realizând un excurs în istoria unor cuceritori care au pierdut războaie și chiar ființa statului lor prin aceea că nu și-au finalizat campaniile militare, biruitoare până la un anumit punct, cu cucerirea capitalelor adversarilor lor, vom vedea că Putin urmează trasabilitatea eșecurilor lui Hannibal în fața Romei, a lui Batu Han prin ignorarea Moscovei, a lui Soliman Magnificul datorită aceleiași ignorări, al regelui Gustav al Suediei, apoi al eșecului lui Napoleon de a păstra Moscova și cel al lui Hitler, care, prin dispersarea grupurilor sale de armate a eșuat în fața Moscovei.
Dictatorul rus eșuând lamentabil asemenea predecesorului său german în a cuceri capitala inamicului, prin dispersarea forțelor pe diverite obiective adiacente Kievului.

Eșecul marilor cuceritori a fost eșecul în fața capitalelor inamicilor lor

Dacă invazia fulgerătoare din 2022 a armatei ruse s-ar fi concentrat exclusiv pe cucerirea Kievului, iar coloanele blindate ale lui Putin, ce ar fi trebuit întovărășite de cel puțin un million de soldați, ar fi avut un traseu convergent numai asupra capitalei Ucrainei, atunci probabil că istoria acestui conflict ar fi fost foarte scurtă și ar fi avut alt istoric. În vara lui 1941, după un fulminant suces Hitler și-a dispersat forțele în trei grupuri de armate cu trei obiective diferite, Leningrad, Baku și Moscova, declarând îmbătat de previzibila victorie că respectiva capitală a Uniunii Sovietice nu reprezintă prioritatea sa. Abia la insistențele lui Guderian și ale lui Von Bock și-a redirecționat în toamnă principalul grup de armate, cel de centru, împotriva Moscovei, însă era prea târziu pentru că se apropia iarna.
Iar eșecul din apropierea porților Moscovei și marea contraofensivă sovietică din 6 decembrie 1941 au întors sorții pe frontul de Est în Al Doilea Război Mondial. Similar, Putin a abandonat conceptul de înfrângere decisivă a Ucrainei prin cucerirea capitalei în favoarea războiului de uzură în estul țării, pentru reocuparea celor patru regiuni invadate la începutul războiului.
Asta, cu  aportul neobositului bombardament asupra rețelelor energetice ale orașelor Ucrainei și asupra obiectivelor din respectivele orașe, conjunctură în care au fost atacate și ținte civile, atacuri soldate cu morți și răniți, ceea ce i-a adus președintelui rus eticheta de criminal de război, cu rezultate tactice nesemnificative.
Nici vorbă să fi fost îngenunchiată voința poporului ucrainean de a continua lupta și de a-și eroda încrederea în președintele Zelensky, învățătură care ar fi putut fi desprinsă apriori de Vladimir Putin din lecția bombardamentelor aliate inutile comandate de Harris și Churchill asupra Germaniei între 1942-1945, aspect care nu a îngenuncheat fanatismul poporului german, dimpotrivă. Numai tancurile rusești și diviziile de asalt sovietice au obținut acest efect.

Vladimir Putin l-a extrapolat pe Trump cu arme și bagaje de partea Ucrainei
În același timp, ofensiva armatei ruse în cele patru regiuni estice progresează cu o lentoare demnă de tacticile Primului Război Mondial, în acest ritm întreaga suprafață vizată de Putin urmând a fi cucerită în nu mai puțin de zece ani.
Zece ani pe care Vladimir Putin nu-i are, pentru că recentele sale bombardamente asupra Kievului, Ljov-ului și vestului Ucrainei, cele mai cumplite de la învadarea Ucrainei acum peste trei ani, au lovit de nulitate orice acord pe care l-a stabilit cu eforturi diplomatice imense cu Donald Trump.
Prin acest sălbatic atac, pe cât de extins, pe atât de contraproductiv, Putin nu i-a lăsat nicio alternativă lui Donald Trump de a-și salva reputația de pacificator în fața partenerilor occidentali și în fața poporului american, astfel încât a reușit frumosul rezultat de a readuce el însuși America de partea Ucrainei, deocamdată prin reluarea furnizării de echipamente militare americane regimului dictatorial al lui Zelensky, finanțate de idioții beligeranți europeni din propriile bugete naționale și din fondurile europene.
Mai mult, lideri occidentali controversați în propriile țări, precum Macron, Merz, Steirmer, Leyen la CE, au dobândit un nou curaj și o nouă credibilitate în alăturarea lor la efortul de război ucrainean prin revenirea SUA în frontul anti-rusesc. Asta va duce ineluctabil la o consolidare a armatei ucrainene prin infuzia de echipamente noi și moderne pe toată linia frontului, ceea ce, chiar dacă nu va opri complet ofensiva rusească, o va încetini semnficativ.
Este dificil de înțeles mecanismul intrinsec al gândirii lui Vladimir Putin, de ce acesta nu a ținut cont de impredictibilitatea caracterului lui Trump, de megalomania planetară a acestuia și nu a oprit cel puțin bombardamentele extrem de costisitoare asupra orașelor ucrainene, sporindu-le în schimb pe cele de pe linia frontului. Cel puțin până ce noua refăcută alianță de facto a Kremlinului cu administrația de la Casa Albă nu era consolidată și ireversibilă.
Rezultatul nefast al încăpățânării rusești de a toca infrastructura ucraineană în orașele sale este amplificarea nedorită și convergentă a sancțiunilor economice occidentale aplicate Rusiei, dar și alocarea din bugetul european a unor sume copleșitoare pentru sprijinirea Ucrainei, ceea ce va amâna sine die deznodământul războiului, cu consecințe incalculabile pentru pacea lumii, pentru militarii de pe frontul ucrainean și pentru țările limitrofe Ucrainei.
Semnalul că Putin a realizat într-un final anvergura erorii sale este conținut în disponibilitatea bruscă manifestată de ministerul de Externe al Rusiei de a relua negocierile cu Ucraina lui Zelensky și de a se proceda la o oprire a focului.
Propunere la care Zelensky, în șiretenia sa, a reacționat pozitiv pentru a nu-l indispune pe președintele american, chiar dacă nu crede o iotă din posibilitatea de materializare a acesteia și nici nu și-o dorește.
Putin știe acest lucru, Zelensky știe că Putin știe, iar Putin știe că Zelensky știe că el știe că n-o să fie nicio pace foarte curând în Ucraina.

Un regret al diplomației rusești, sau un nou plan complex și mai perfid al lui Putin?
Și totuși, dacă Înaltul Comandament Rus nu ar fi îngrijorat de un nou val și mai consistent de armament american decât în vremea lui Biden, printre care și zece noi sisteme Patriot, de această dată alimentate nelimitat cu rachete, nu s-ar fi procedat la o încercare de reapropiere față de SUA și președintele său prin momeli cu noi negocieri și încetări ale focului. Prea târziu însă.
America face zilele acestea o afacere importantă prin furnizarea nelimitată de armament Ucrainei, plătit de europeni, chiar cu potențialul de a lovi Moscova, după cum i-a trecut de altfel prin cap lui Trump, pentru scurt timp însă, și nu va renunța curând la aceste beneficii imense pentru complexul militar-industrial american.
Desigur, ar mai fi ipoteza înfricoșătoare a unui plan predeterminat al lui Vladimir Putin de a escalada războiul prin însăși înarmarea Ucrainei cu rachete cu rază medie și lungă de acțiune americane și germane, capabile să lovească Moscova. Pentru ca, acceptând chiar câteva lovituri asupra capitalei printr-o breșă prestabilită în apărarea antiaeriană, să obțină pretextul de a șterge Kievul de pe fața pământului, inclusiv prin lovituri nucleare tactice, probabil cu bombardarea și a Varșoviei, dar chiar și a Berlinului.
Variantă strategică ce n-ar putea fi înfăptuită în condițiile unei apropieri strânse de Donald Trump, mai ales că un efect al acestui scenariu cvasi-apocaliptic ar fi învinovățirea președintelui american pentru faptul de a-i fi furnizat lui Zelensky mijloacele tactice de lovire a Moscovei, dar și efectul conflictului deschis cu NATO, ceea ce ar duce automat la Al Treilea Război Mondial.
Numai că, Vladimir Putin nu poate conta cu certitudine pe alinierea Chinei, dependent de evoluția războiului economic cu America, de partea sa direct în război în ipoteza unei astfel de catastrofe mondiale, cum n-a putut Hitler conta pe sprijinul aliatului japonez împotriva Uniunii Sovietice, în momentul invadării acesteia în 1941.
Din evoluția conflictului în ultima lună, expusă mai jos prin extrase de presă relevante pentru poziționările principalilor actori politici implicați, reiese mai degrabă prima ipoteză descrisă pe larg în articolul de față.

Cel mai intens bombardament rusesc de la începutul războiului
„Un nou atac masiv al Rusiei împotriva oraşelor noastre. A fost cel mai mare număr de obiective aeriene într-o singură zi, 7iulie: 741 de ţinte – 728 de drone de diferite tipuri, inclusiv peste 300 de drone Shahed, şi 13 rachete – Kinjal şi Iskander”, a scris şeful statului ucrainean pe platforma X.
Zelenski a menţionat că în prezent se depun eforturi în multe regiuni ale Ucrainei pentru a elimina consecinţele atacului rusesc din cursul nopţii, a cărui principală ţintă a fost Luţk, în regiunea Volînia, în nord-vestul ţării.
Potrivit Forţelor aeriene ucrainene, sistemele de apărare antiaeriană au neutralizat 718 de vehicule aeriene de atac inamice folosind rachete, război electronic, vehicule aeriene fără pilot şi grupuri de foc mobile, dintre care 303 au fost doborâte, inclusiv 296 de drone de tip Shahed şi şapte rachete de croazieră Iskander.
Ucraina a folosit drone interceptoare pentru a ataca zeci de vehicule aeriene fără pilot ale Rusiei, ceea ce reprezintă în premieră o nouă metodă pe care armata ucraineană o foloseşte pentru a încerca să neutralizeze un număr cât mai mare de drone inamice. Zelenski a subliniat că acesta este un atac „revelator”, deoarece are loc într-un moment în care „s-au depus atât de multe eforturi pentru a realiza pacea, pentru a stabili un armistiţiu”. „Totuşi, Rusia este singura care respinge totul”, a subliniat Zelensky, conformDigi24.

Donald Trump și-a pierdut și răbdarea și credibilitatea
Procedând astfel, președintele american a arătat clar că răbdarea sa față de președintele rus a ajuns la capăt. „Sunt dezamăgit de președintele Putin, căci eu credeam acum două luni că vom avea un acord, dar se pare că nu se concretizează’, a declarat președintele american la Casa Albă, alături de secretarul general al NATO, Mark Rutte, adăugând că ‘în consecință, vom institui taxe vamale secundare’, adică la adresa aliaților Moscovei.
„Dacă nu avem un acord în termen de 50 de zile, este foarte simplu, (tarifele) vor fi de 100% și asta este’, a adăugat el. În același timp, Ucraina va primi o cantitate enormă de arme pentru a-și consolida efortul de război împotriva Rusiei.
„Este o afacere foarte mare pe care noi am încheiat-o.
Echipamente militare în valoare de mai multe miliarde de dolari vor fi achiziționate din SUA, vor merge la NATO, etc și vor fi rapid distribuite pe câmpul de luptă’, a afirmat președintele american.
„Vom fabrica arme de ultimă generație care vor fi trimise către NATO’, a declarat Trump, adăugând că aliații NATO vor plăti pentru aceste echipamente, potrivit Reuters, conform Știri pe Surse.
„Aceasta înseamnă că Ucraina va intra în posesia unei cantități foarte mari de echipamente militare, atât pentru apărarea antiaeriană, cât și rachete și muniții”, a adăugat secretarul general al NATO.
Printre armele promise se numără rachete de apărare antiaeriană Patriot, pe care Ucraina le-a cerut pentru a-și proteja orașele de atacurile aeriene rusești. „Este un pachet complet cu baterii Patriot’, a explicat Trump.
„Unele vor sosi foarte curând, în următoarele zile… Câteva țări care au deja sisteme Patriot vor face schimburi și își vor înlocui sistemele cu unele noi’, a detaliat el.
Președintele american și-a înmulțit în ultimul timp semnalele contradictorii față de Ucraina. Dar luni, Trump a deplâns faptul că „ne gândeam că avem un acord în patru rânduri aproximativ, dar de fiecare dată președintele rus a continuat să bombardeze Ucraina.”, potrivit Știri pe Surse.

Fanfaronada lui Trump, imaginând bombardarea Moscovei, s-a disipat rapid
Donald Trump l-ar fi întrebat pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelensky, dacă Ucraina ar putea ataca Moscova și Sankt Petersburg, în cazul în care SUA ar furniza arme cu rază lungă de acțiune, potrivit unor surse citate de Financial Times. Informațiile vin în contextul unei convorbiri telefonice dintre cei doi lideri, purtată pe 4 iulie, la o zi după o discuție tensionată între Trump și Vladimir Putin. Două persoane informate despre conținutul convorbirii au relatat pentru FT că Trump l-a întrebat direct pe Zelensky: „Volodymyr, poți lovi Moscova? Poți lovi și Sankt Petersburg?”. Zelensky ar fi răspuns afirmativ: „Absolut. Putem, dacă ne dați armele.”
Trump ar fi susținut ideea, spunând că o astfel de strategie ar putea „să-i facă pe ruși să simtă durerea” și să-i forțeze pe liderii de la Kremlin să accepte negocierile. Ba chiar întrr-o discuție președintele American a ilustrat posibiliattea ca Statele Unite să bombardeze Moscova, aspect consternant, având în vedere puterea nucleară uriașă a Rusiei.
„Nu mă credeți, întrebați-l pe Ayatollah!” ar fi plusat Trump. Ucraina nu ar trebui să lovească Moscova, chiar dacă are capacitatea aceasta, spune Donald Trump.
Pentru ca apoi să se răzgândească: „Nu, el nu trebuie să țintească Moscova’, a spus Trump marți în fața presei pe peluza sudică a Casei Albe, după ce a fost întrebat dacă l-ar fi încurajat pe Zelenski să atace capitala rusă.
„Nu sunt de partea nimănui’. ‘Vreau să opresc măcelul’, a completat el, afirmând că este de ‘partea umanității’ și a reafirmat ultimatumul dat luni omologului său rus să încheie un acord pentru oprirea ostilităților.
„La sfârșitul celor 50 de zile, dacă nu vom avea un acord, va fi foarte rău”, a amenințat Trump, fără a preciza dacă sunt planificate noi discuții pentru o înțelegere cu Rusia potrivit Agerpres, conform Știri pe Surse.

Dmitri Medvedev, a respins sugestiile lui Trump, numindu-le un „ultimatum teatral”.
Mai mult, în urma utilizării de către Ucraina a sistemului Atacms pentru atacuri directe pe teritoriul rus, Rusia și-a revizuit doctrina nucleară, scăzând pragul pentru utilizarea armelor nucleare.
Noile prevederi ar permite, teoretic, un prim atac nuclear împotriva SUA, Regatului Unit sau Franței, ca reacție la utilizarea de către Ucraina a armamentului occidental avansat, potrivit Știri pe Surse.

Liste de armament și planuri de ocolire a Congresului
După discuția din 4 iulie, Trump ar fi transmis Ucrainei o listă de posibile arme cu rază lungă de acțiune ce ar putea fi furnizate indirect, prin intermediul unor țări aliate. Planul ar permite ocolirea actualului blocaj din Congresul SUA privind ajutorul militar pentru Ucraina, prin vânzarea sistemelor de armament unor țări europene, care le-ar transfera apoi Kievului.
Pe listă s-ar afla inclusiv rachetele de croazieră Tomahawk, cu o rază de acțiune de aproximativ 1.600 km, dar și sisteme tactice Atacms, deja folosite de Ucraina în atacuri asupra teritoriilor ocupate și uneori în interiorul Rusiei.
Astfel, SUA va reuși să pună pe picioare Ucraina fără a cheltui vreun ban. Potrivit unei analize publicate de Politico, administrația Trump a fost de acord ca SUA să furnizeze arme Ucrainei fără a implica direct bugetul american, printr-o soluție ocolitoare: europenii vor achiziționa arme americane, iar NATO va coordona livrările către Kiev.
Manevra a fost salutată de liderii europeni drept o dovadă a „conducerii excelente” a lui Trump, chiar dacă inițiativa a fost, în realitate, născută la Berlin.
Cancelarul german Friedrich Merz a jucat un rol esențial în conturarea strategiei. Fostul premier olandez Mark Rutte, actual secretar general al NATO, a confirmat implicarea „masivă” a Germaniei în cadrul întâlnirii cu Trump din Biroul Oval. Oficiali germani au declarat sub protecția anonimatului că ideea a pornit de la Berlin, ca răspuns la ambivalența lui Trump față de conflictul dintre Rusia și Ucraina.
„Această abordare permite administrației americane să crească presiunea asupra Rusiei, dar să rămână formal în spatele partenerilor europeni”, a explicat un oficial german. În același timp, Trump păstrează o poziție de echilibru față de Moscova, fidelă retoricii sale din campanie.
Mark Rutte a enumerat și el o serie de susținători ai planului: Finlanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Marea Britanie și Olanda.
O absență notabilă a fost Franța, care a evitat să se alăture acestui mecanism, preferând investițiile interne în industria națională de apărare.
Pe agenda lor se află sprijinul pentru Ucraina: la fel ca alți membri NATO, Londra și Berlinul ar urma să finanțeze o parte din armele americane pe care președintele american Donald Trump le-a promis Kievului. Germania s-a oferit în special să achiziționeze două sisteme de apărare aeriană Patriot, potrivit Știri pe Surse.

O nouă Cortină de Fier peste estul Europei, imaginată la Londra
Aceasta este prima vizită a lui Friedrich Merz în Regatul Unit în calitate de cancelar. Cu toate acestea, cei doi lideri s-au întâlnit în numeroase ocazii, în special mergând în Ucraina la începutul lunii mai împreună cu omologii lor francez și polonez.
Noul tratat pe care Germania și Regatul Unit se pregătesc să îl semneze ar urma să facă referință la amenințările actuale la adresa securității, în special cea a Rusiei, și să includă un pact de apărare reciprocă. „Nu există nicio amenințare strategică pentru unul care să nu fie o amenințare strategică pentru celălalt’,

Sancțiuni împotriva Rusiei de o duritate fără precedent, susținute și de SUA
Acest pachet de sancțiuni, al 18-lea de la începutul invaziei ruse în Ucraina în februarie 2022, ”este unul dintre cele mai severe împotriva Rusiei de până în prezent”, a dat asigurări șefa diplomației europene, Kaja Kallas.
„Această decizie este esențială și vine într-un moment bun”, a reacționat președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, pe rețeaua socială X.
Ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, și-a exprimat satisfacția în privința sancțiunilor ”fără precedent”, în timp ce cancelarul german, Friedrich Merz, a dat asigurări că acestea „mențin presiunea asupra Rusiei”.
Acestea prevăd, între altele, o scădere a plafonului prețului țițeiului rus exportat, fixat în prezent la puțin peste 45 de dolari barilul, cu 15% mai puțin decât prețul mediu al barilului de petrol rus pe piață.
Mecanismul interzice oricărei companii petroliere sau flote comerciale să vândă petrol rusesc deasupra unui anumit preț, sub pedeapsa sancțiunilor.
Șefa diplomației UE, Kaja Kallas, susține că pragul de 60 de dolari barilul a permis reducerea cu 30% a veniturilor din petrol ale Rusiei, esențiale pentru finanțarea conflictului din Ucraina. UE ”va menține presiunea până când Rusia va pune capăt războiului”, a dat asigurări Kaja Kallas.
„Împreună cu SUA, îl vom constrânge pe Vladimir Putin la un armistițiu” în Ucraina, a afirmat Jean-Noël Barrot, potrivit Cotidianul.

Zilele trecute, Rusia a dat semne că cedează presiunii cumulate Europa-America
„Punerea în aplicare a acordurilor de la a doua reuniune de la Istanbul este în curs”, a scris Zelenski pe X.
„Acest proces are nevoie de mai mult elan”.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a calificat drept un semnal pozitiv afirmaţiile lui Vladimir Zelenski potrivit cărora este necesară intensificarea procesului de negocieri între Moscova şi Kiev.
„Acesta este un semnal pozitiv. Suntem absolut de acord. Într-adevăr, suntem, de asemenea, în favoarea unei sporiri a dinamicii la procesul de negociere”, a comentat Peskov împăciuitorist atunci când a fost întrebat dacă declaraţia lui Zelenski arată disponibilitatea Ucrainei pentru o nouă rundă de dialog, conform Știri pe Surse.
Iată că eroarea strategică înfăptuită de Vladimir Putin, prin bombardarea severă a Ucrainei imediat după bombardamentul epocal administrat de președintele american Iranului, transpare ca o consecință nefastă pentru Rusia, anume strângerea rândurilor în tabăra pro-europeană aservită lui Zelensky, cu binecuvântarea președintelui Trump de această dată*.

Dan Libiu Mateescu

NOTA
Vezi și: COINCIDENȚĂ CALCULATĂ LA MILIMETRU

Share on Facebook

Tweet

Follow us