Epurarea apelor – o necesitate a civilizatiei secolului 21
Romania e inca departe de standardele europene si la acest capitol. Politicienii sunt surzi si inerti la urgentele ecologice. Dramatica situatie din Bran sau din lumea satelor si comunelor brasovene, sta marturie. Canale romane sunt si astazi in uz, fiind tehnic excelent executate dar nefacand pe atunci decat sa deverseze apele uzate din orase in rau sau in mare, mai aval. Primele canalizari se pare ca au fost facute insa acum 5000 de ani la Mohenjo-Daro, pe valea Indusului. In Roma antica, celebra cloaca maxima deservea 1 milion de locuitori. In evul mediu situatia in orasele europene era dezastruoasa, fecalele fiind aruncate pe strada, in cel mai bun caz in santul din mijlocul strazii.
In zilele noastre in tari dezvoltate exista sisteme performante de canalizare si in mediul rural.
In schimb in mari orase din lumea a treia fecalele sunt in continuare depuse pe strada, unde sunt spalate de ploi, consumate de porci sau caini sau uscate de soare si transformate in praf.
De exemplu in Mexico City o mare parte din praful din atmosfera este de fapt format din fecale umane uscate. Consecintele asupra sanatatii publice sunt pe masura de grave. Asa apar boli tot mai grave, virusi tot mai rezistenti la antibiotice, efecte pe termen lung si greu de anihilat.
O mare problema in zonele urbane ale Romaniei o constituie nu numai canalizarile ci si apele pluviale. Pentru ca ele sunt mai mult decat niste simple ape de siroire incarcate cu suspensii…. De pe strazi ele se incarca cu reziduuri petroliere si de uleiuri, plumb de la combutibili, particule din abrazarea cauciucurilor si discurilor de frana ale automobilelor etc.
Unele orase au cheltuit imens pentru a construi rezervoare uriase pentru apele pluviale unde sa se colecteze in timpul ploilor torentiale debitele ce nu pot fi preluate de statiile de epurare si sa fie apoi treptat epurate in perioadele fara precipitatii.
Astfel in locul asfaltului sau altor materiale impermeabile se pot pune pe trotuare, piete, parcaje si chiar strazi, pavaje din materiale poroase, permeabile la apa, ce permit infiltratia<>. Aceasta solutie deja se raspandeste tot mai mult, desi motivatia este adesea Usurinta desfacerii acestora in caz de aparitia necesitatii unor sapaturi (acces la conducte, cabluri etc.) si nu din motive de ape, nu mai trebuie demonstrata. La noi la Brasov insa, se asfalteaza cu sarg, tot ce poate fi asfaltat: trotuare, parcari, alei, strazi. Evident ca ulterior se constata ca gurile de canalizare n-au fost curatate sau ca oricum nu mai conteaza deoarece canalizarea nu face fata.
E adevarat ca suntem putin mai avansati decat Anglia sec. XIX, care a fost obligata sa ia masuri urgente, inventand primele statii de epurare. Astazi acestea arata ca o opera de arta.
Initial insa s-au realizat canalizari, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au facut din Tamisa un rau mort ce degaja miros pestilential, incat in geamurile parlamentului au trebuit atarnate carpe imbibate cu clorura de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de statii de epurare. Tot in Anglia s-au pus bazele monitoringului. Daca nu se face nimic, locuitorii Branului vor avea acceasi soarta cu cea a londonezilor din apropierea Tamisei.
In SUA, in 1984 existau un numar imens de statii de epurare: 15.438 care deserveau o populatie de 172.205.000 locuitori, adica 73,1% .
Pentru anul 2005 se prevede atingerea unui nivel de 16.980 de statii de epurare care sa deserveasca 243.723.000 locuitori, adica 86,6% . Acum tot mai putine ape uzate dupa epurare se descarca din nou in statii. Acestea se infiltreaza in sol sau se utilizeaza pentru irigatii, in industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultura, si chiar ca sursa de apa potabila, dupa descarcare in lacuri sau injectare in sol sau chiar direct, dar cu supunere la preparare avansata. De exemplu in SUA se utilizeaza ape uzate la prepararea de apa potabila in orase ca Palo Alto, Denver, El Paso si chiar Washington DC!
Aceasta este mai scumpa chiar decata apa potabila (neepurata), dar totusi mai ieftina decat desalinizarea apei marine de exemplu, de aceea tehnologia se raspandeste in tari arabe si africane… Cum Romania nu tinde sa depaseasca avest nivel, la noi deocamdata nu aude nimeni.
Iza M.
